Pagini

Un monstru ce-ţi devorează sufletul.

luni, 31 mai 2010

şase luni, mă, deci respect !

Chiar mă amuzam azi cu Nya pe tema asta. Ghici ce s-a întâmplat azi la ora nouă seara? Hai mă, chiar nu ştii ? Of, ce mă fac eu cu tine? Hai să-ţi spun eu ca să nu mori fără să ştii : au trecut fix şase luni de când ne-am cunoscut pe zup. Ea nu şi-a dat seama, dar cel care ne-a făcut cunoştinţă a fost zup-ul. La început nu prea vorbeam, dar acum suntem prieteni buuni. Mamă, cât de repede a trecut timpul.
Oricum, pentru ca să anunţ că de şase luni sunt pe zup şi de şase luni o cunosc pe Nya mă aflu aici.
Acum pot să te liniştesc şi să-ţi zic că poţi muri liniştit.
Aşa că.. bye!

duminică, 30 mai 2010

excursie

nu te lua de mine că n-am pus un titlu mai complex că mă doare capu. Deci, pentru binele meu, nu te lua de titlu.

Sâmbătă

Trezirea la ora şase dimineaţa a fost mai mult decât un chin. Abia stăteam cu ochii deschişi. Într-o oră, am reuşit să mă târăsc până la şcoală şi să car şi idioţenia aia de geantă cu mine. În faţa minunatei şcoli, era autocaru şi mi-am aruncat geanta în portbagaj şi am sărit în autobuz. Ah, am uitat să-ţi zic că mi-am luat chitara cu mine? Ei bine, am luat-o. În autocar, m-am aşezat în locu meu favorit [ adică ăla din curu autocarului, cel din centru care are în faţă culuarul]. Am stat acolo cu colegii, râzând şi apoi a plecat şi autocarul ăla nemernic. Profii stăteau de vorbă în faţă, în timp ce noi jucam adevăr sau provocare. Cum poţi să primeşti ca provocare să te duci la profă şi să-i dai o palmă? Prostu' a făcut-o, dar a dat-o încet, spunând că era doar o muscă :]] . În rest, am făcut farse la telefon, cea mai penală fiind făcută de mine [normal]. A fost la una care lucra la serviciile pentru oamenii bătrâni.Cam aşa suna:
-Doamnă, tatăl meu nu se simte bine, am spus.
-Atunci, vă rog să-l aduceţi aici.
-Păi, să ştiţi că-i la doi metri sub pământ.
-Nu contează, aduce-ţi-l aici şi o să-l tratăm.
Am râs de n-am mai putut. Cât de prost să fii?
La hotel, am ajuns pe amiază şi am mers o oră la paintball unde ne-am distrat destul de mult. Apoi, eu am debordat de fericire că nimeni nu m-a 'împuşcat'.
Seara, ne-am strâns la mine în cameră şi ne-am uitat la Eurovision, fiecare cu câte o sticlă de bere, Jack Daniels sau energizant în mână. Favoritele erau: Turcia, Bosnia şi Herţegovina, Cipru şi Belgia. Oricum, a câştigat Germania. Melodia lor nu a fost cine ştie ce, dar nu pot spune că mi-a displăcut. Şi Lena...hm...nu era foarte urâtă. Apoi, am câtat la chitară câteva cântece şi, mai târziu, m-am refugiat pe acoperiş şi am stat acolo muuult timp, fără să mă gândesc la nimic. Eram numai eu şi... eu. Liniştea mi-a fost distrusă de unu, P., care îmi zise:
-Foarte romantic,.. Păcat că nu-i o fată cu tine.
En fin, n-am dormit toată noaptea.

Duminică

Ei bine, am plecat pe la doişpe spre casă şi ne-am mai oprit să vizităm câte ceva. Nu o să-ţi zic ce că nici eu nu mai ţin bine minte.
Mă certam cu unu, Andrei, în autocar pe o temă atât de idioată încât nici nu mai ţin minte care era. Totul a decurs cam aşa.
-Da' mai du-te dracu, Alex! A spus ăl cu care mă certam.
-Mai lasă-mă în pace că eu am mereu dreptate.
-Să zbori prin parbriz, idiotule, mi-a zis.
Şi chiar în acel moment, şoferul a pus o frână bruscă, eu zburând ca o săgeată spre parbriz. Nu am păţit nimic, din păcate pentru Andrei, dar m-am ales cu o durere de nas. Culmea :]]

Cam asta a fost tot. Acum stau şi mor de somn. Deci, nu îţi voi spune un la revedere, ci un simplu pa.
-

joi, 27 mai 2010

Grevă blândă la moi :]

Păi , la noi vor intra profii în grevă de luni. Nu unul, ci toţi de la clasa mea. Era o tevatură înainte de ora de dirigenţie azi. Pfuai, toţi ziceau că o să se repete anul când eu : 'nu mă, calmaţi-vă' . A venit şi diriga la oră, toţi întrebând ca disperaţii dacă repetăm clasa a şaptea. Mie, personal, mi-ar fi convenit oarecum căci aşa îmi puteam mări notele şi mediile. En fin. Profa a zis că în nici un caz nu o să repetăm clasa căci, în cel mai rău caz, o să ne încheie mediile pe întâi septembrie şi noi o să primim vacanţă cu o săptămână mai devreme. Vezi, tu, ăl ce citeşti, tot eu am dreptate. Sincer, mă bucur că o să am o vacanţă mai lungă şi că se termină odată căcatul ăsta de şcoală.
Şi vroiam să-ţi mai zic ceva. Hm, a, da! De fapt, două lucruri.
Primul.
În excursia de săptămâna trecută, a profei de sport, au fost mai multe clase şi unu de a opta, S., era de ceva timp cu una de a şaptea, Amalia. Şi, în excursia aia, profa de sport a intrat în camera unde erau ei doi şi ghici ce a văzut. Amalia era goală puşcă în partea de sus [ mă rog, purta pantaloni, dar sutien şi bluză nu ] şi S. era călare pe ea, îmbrăcat, sărutând-o. Ce privelişte trebuia să fie acolo xD.
Al doilea.
Săptămâna asta, în weekend, merg şi eu cu colegii şi alte clase în excursie. Mamă, presupun că o să fie penal. Ca de obicei, bere, Jack Daniels, energizante... Tot ce vrei şi ce nu vrei. Ca în excursia cealaltă o să fiu beat mort :]] . Oricum, abia aştept şi vreau să văd ce o să se întâmple *pervert face*

miercuri, 26 mai 2010

cine posedă cea mai mare cantitate de narcisism?

Nu şti, mă, cine are cea mai mare cantitate de narcisism? Chiar nu şti? Of, ce mă fac eu cu tine? Bine, eu îţi voi spune răspunsul, destul de evident în opinia mea. Eu, da eu. Eu sunt cea mai narcisistă persoană în acest moment.
Totul a început normal azi. M-am certat cu o profă pe tema 'de ce eu arunc hârtiile pe jos?' . Bună întrebare, da' profa e mama mea de îmi zice ce să fac? Nu. Deci, tot eu am dreptate. Ca de obicei. Apoi nişte piţipoance amărâte au sărit pe mine urlând: 'Ce tare eşti, Alex!' şi 'Mă iubeşti, nu?' . Ca te obicei. În ora de chimie, am ajuns la concluzia că, fiind atât de cul, o să fiu narcisist. Aşa că toată ziua am răspuns la laude şi aprecieri cu: 'Da, ştiu deja.' Peste tot am scris:
I'm the best, so fuck the rest!
Ca ziua mea să se sfârşească cul, o profă ne-a citit câteva tâmpenii scrise de ăia de la bac. Spre exemplu:
Inima este împărţită în două atricule şi două testicule.

Împăratul avea în faţă o grădină şi în spate un măr.

Soţiei lui Călin îi crescu părul de bucurie.

ŞI alte lucruri incredibil de adevărate. Sincer, la ora aia am râs cu lacrimi. En fin.
Până la urmă, eu mă consider tare cul. Mai cul ca orice persoană, mai cul ca lumea în sine.
So, keep out cuz i'm too cul :]
Şi răspunsul la întrebarea din titlu e simplă: EU aka Alex.

luni, 24 mai 2010

ce căcat !

Ţi-am mai spus vreodată că, uneori, viaţa e de căcat? Bine, hai să nu încep cu sfârşitul.
Am fost la tenis şi a fost destul de distractiv, dar am făcut o băşică la degetul mare şi mă doare de mă usucă T-T .
Acum, sfârşitul. Nu am chef să povestesc tot ce s-a întâmplat azi pentru că vreau să termin continuarea la Dorinţe periculoase.
Am intrat şi eu frumuşel pe mess şi am văzut-o pe Nya on. Mă rog, era verişoara ei la laptop. M-am apucat să o întreb pe unde-i Nyuţa mea şi am aflat, cu stupoare, că e pe un pat de spital. Atunci mi s-a tăiat toată macaroana. Apoi, povestea mi s-a părut şi mai îngrozitoare. De fapt, chiar este. Cum poate fi viaţa atât de necinstită încât, un om ce conducea beat să intre în maşina ta şi tu, care stăteai în spate, să intri în comă? T-T E atât de necinstit. Nu pot să cred că Nya a păţit aşa ceva. Chiar nu pot concepe un lucru ca ăsta. Mi se pare oribil. Ideea că Nya e pe patul de spital, în comă, cu nişte aparate ce îi susţin bătăile inimii mă îngrozeşte. Când închid ochii, o văd cu pielea albă şi buzele vineţii. O imagine scoasă din străfundurile iadului.

Când se va trezi?
Nu ştiu.

Se va mai trezi?
Nu ştiu, dar continui să sper. Ea tot timpul nu renunţa. Atunci de ce nu fac şi eu acelaşi lucru? Poate că, acolo sus, Dumnezeu asistă la aceste întâmplări şi o va ajuta. Nu merită să moară din cauza unui retardat.

Ce a făcut să merite asta?
Nimic.

Atunci de ce? De ce să iroseşti viaţa unei fiinţe?
Nu ştiu, dar nu-i drept.

Eu tot cred că îşi va reveni. E o fire puternică, foarte puternică. De ce din cauza neatenţiei unuia, să moară un alt om? Bună întrebare.
Îmi pare rău pentru ea, dar trebuie să continui să sper. Orice e posibil, atâta timp cât mai e un singur om care speră.
Îmi doresc din tot sufletul să-şi revină !


când vrei să fii artistic

Ciudat. Nu-mi vine să cred ce ciudat m-am simţit azi. Pe lângă faptul că am avut un vis very weird, am avut şi deja vu. Visul, cea mai ciudată parte, a constat în ideea că am murit. Eram în parc pe sk8 şi. . am murit. Apoi, m-am trezit şi eram tot acolo, pe sk8. Şi iar am murit şi înviat. Se repeta aceeaşi şcenă de înnebuneai. Poate chiar am înnebunit. Who knows? Nici nu m-am putut trezi din coşmarul ăsta decât foarte greu. Mi s-a părut destul de ciudat, fapt care dovedeşte că nu mai trebuie să mă uit la filme horror la trei noaptea.
Apoi, sentimentul de deja vu a constat în faptul că mi s-a părut că se întâmplă aceleaşi lucruri ca ieri. M-am trezit, am înfăşcat laptopul în mână, am intrat pe Firefox, apoi pe zup şi imediat dupaia pe blog. Pe zup am dat aceleaşi comenzi ca ieri şi puf! m-am desprins de senzaţia aia ciudată.
În rest, m-a sunat o colegă să-mi spună despre nu ştiu ce excursie în Italia, alături de profa de biologie şi eu cred că n-o să merg, având în vedere faptul că urăsc ţara aia. Am vrut să mă apuc să joc, din nou, Prince of Persia, dar atunci a intrat mama în cameră şi mi-a distrus iniţiativa diabolică. Ce tru T-T. Şi acum, ca ziua asta să fie perfectă, am aflat că o să merg la tenis cu nişte prieteni. Şi eu care vroiam să lenevesc şi să mă holbez la laptop. Am mult noroc, să şti.
De ceva timp, am avut o poftă foarte mare de scris. Imaginaţia mea dă pe dinafară şi cred că aş scrie tone de ficuri, dar, din păcate, timpul nu prea e. Poate din acest motiv scriu atât de des pe blog şi chestii de genu. Măcar să am şi eu ce să fac.
Din păcate, n-am mai ieşit cu sk8ul de câteva zile. Îmi este o lene şi singurul lucru pe care-l pot face e să mă uit ţintă în ecran şi . . cam atât. Poate azi o să mă duc la tenis pe el.
Ah, să-ţi mai spun o fază cul. Aseară, vorbeam cu Svear pe mess şi i-am arătat frumuseţile din şcoala mea. Când le vezi pe fetele alea, să jur, ţi-ai dori să fi gay. En fin, am râs de ele muuult şi am ajuns la concluzia că Dy arată cel mai bine dintre toate [ concluzie la care am ajuns şi cu Nya acum câteva zile ].
Acuum, mă gândesc să mă apuc de îmbrăcat sau să citesc un capitol din Ţinutul Fierului de Holly Black. Cartea nu mă prea pasionează şi am ajuns la jumătate deja, dar, mi-am promis mie că, până nu o termin pe aceasta, nu mă pot apuca de Jurnalele Vampirilor 4: Reuniunea de L.J. Smith. Cât de mult am adorat cărţile alea cu vampiri şi abia aştept să o termin p'asta cu magie, elfi, zâne şi chestii asemănătoare.
Să-mi iau la revedere într-un mod artistic?
Să mă văd.
Dragule citit...
Ah, mă strigă mama să mă îmbrac. Vezi, când vrea cineva să fie artistic nu poate.
Deci.. ne vedem!

duminică, 23 mai 2010

sondaj

Şti că mie îmi place skateboardingul, nu? Dacă nu şti, ai trăit degeaba, dear. Aşa că, din plictiseala mea profundă şi din lenea de a mă duce şi a lua cd-ul de la Prince of Persia, am făcut ceva mai . . creativ. Am întrebat câţiva useri de pe zup şi prieteni cum li se pare skateboardingul. Uite ce ieşi:

Cum ţi se pare skateboardingul ?



Cum să spun... Superb... N-am găsit alt cuvânt. Sau... extraordinar.

- Pure Angel, zup

Mi se pare foarte tare.
- Ich, zup.

Cum adică, mă? Ce înseamnă skateboardingul pentru mine?Şti foarte bine ce: viaţa! De fapt, aerul. Oricum, ce-ţi trebuie mai mult decât simplul fapt că-l ador?

-Dydo, zup şi şcoală.

Oribil. De ce unii se dau pe o placă de lemn şi îşi rup picioarele? Ce copii fără copilărie.

-G. , şcoală.

E cul, mai ales că vor să fie sport la olimpic. Oricum, o să mă dau pe sk8 toată viaţa.

-Ironia maidanului, prieten.


Îmi place. E un sport care te solicită şi nu e uşor de practicat. E extrem.

- Jesus, prieten.

Ăştia-s toţi oamenii pe care i-am întrebat şi mi-au spus dacă le place sau nu. Indiferent de ce spun alţii, toţi skaterii adevăraţi vor continua să se dea. Unii se dau pentru că 'pari cul' , dar există şi persoane cărora le place acest sport pentru ce este el în sine. Personal, eu îi admir pe cei cărora le place cu adevărat şi îl practică fără frică. Îi admir pe cei care se dau pe sk8 în pofida faptului că îşi pot rupe oasele sau se pot accidenta. Cei care nu se tem că se vor putea răni sunt skaterii adevăraţi. În ultimul timp, nu mai sunt atât de mulţi, din păcate.
După aceste rânduri, eu concluzionez că sunt mândru de mine.
En fin, succes celor care se dau fără teamă pe sk8 şi sper să continuaţi tot aşa !



câte secrete :))

Ziua de ieri fuse relativ cul. Am fost la ceva cu maşini la Băneasa mall [ taicămiu a vrut ]. Eu n-am stat că începuse să plouă şi eu eram în mânecă scurtă, aşa că am intrat în mall cu aşa-zisul fratimiu [ adică un coleg care îmi este un prieten bun ]. Ne-am fâţâit prin magazine şi mi-am găsit o nouă pereche de tenişi şi nişte haine. Apoi ne-am dus la Starbucks şi am băut un Frappuccino şi am stat de vorbă cu el. După ne-am plimbat prin Diverta unde eu m-am holbat o oră la mangauri şi la nişte cărţi în engleză. Apoi, cu toţi banii rămaşi ne-am cumpărat un joc pe calculator [ mă rog, el în are, eu nu :)) ] şi m-am holbat la o cutie mişto. Mă rog, era o cutie albă, în formă de sicriu pe care scria Metallica Death Magnetic [ adică, sicriul ăla semăna cu cel de pe album ]. Până la umră n-am înţeles ce era înăuntru, dar ştiam că e vreo patru milioane, deci ştiu şi eu ceva :)). Am văzut şi eu, mai târziu Ferrariul care venise în parcare şi, să şti, că arăta foarte bine xD . My brother a fost luat de părinţii lui şi a plecat la munte, eu cu ai mei plecând acasă. Pe Ştefan cel Mare, vizavi de circ, este un magazin Converse şi ne-am oprit să ne uităm. Ce era acolo! Un dezastru! Toţi tenişii aruncaţi colo - colo , desperechiaţi, murdari. Pe scurt, am ieşit de acolo în cinci minute.
Acasă, am aflat că la vară merg în Antalya, Turcia. Şi părinţii făcură rezervarea acum două luni şi eu nu ştiam nimic. Cât de truuu T-T . E un hotel care arată foarte cul. Are o pişcină uriaşă xD . Aia cred că-mi place cel mai mult şi faptul că e ultra all inclusive. Adică, dacă-i ultra all inclusive, nu mai trebuie să ies din hotel :]] . Păcat că n-au piste de sk8 . En fin, o să mă dau eu pe undeva. Şi cel mai truu e că merg şi cu cei mai buni prieteni ai părinţilor [ care au copii cul ] şi nu mi-au zis nimic. Cică e o surpriză xD .
Seara, am postat noul meu fic alături de Nya, pe zup. Adică, Ultima picătură de sânge . Dacă tot ţi-am zis asta, poate citeşti şi tu şi ne laşi un comentariu. :p
Azi am stat la laptop toată ziua şi, desigur, la tv. M-am uitat pe National Geographic, MTV şi UTv. Acu' a ieşit soarele şi poate ies şi eu p'afară cu bicicleta sau sk8ul.
En fin, ne vedem data viitoare :p

vineri, 21 mai 2010

plictisealăăăă

Salutare , dragul meu ce nu îmi eşti drag.
Azi a fost o zi în care sarcasmul meu a dat pe dinafară. Asta nu numai faţă de minunaţii mei colegi, ci şi faţă de profesori. Eram sarcastic până în măduva oaselor, dar nu-şi dădeau seama. Ciudat, dar neinteresant.
Revenind.
Azi m-am trezit incredibil de devreme, opt juma fiind o oră imposibilă de trezire pentru mine. Bine, am mai lălăit-o prin pat vreo două ore şi apoi am curăţat roţile de la sk8 şi am strâns axele. Un lucru ce mă relaxează. Apoi, cred că m-am îmbrăcat şi mi-am făcut ghiozdanul. Mă rog, am aruncat în el tot ce mi-a picat în mână, sperând să fie caietul potrivit pentru ce materii aveam. Apoi am prins sk8ul de ghiozdan şi m-am cărat la şcoală. Nu ştiu de ce m-am mai chinuit să-l prind de geantă că l-am scos în faţa blocului. Am mers pe skate până în apropiere de şcoală, când m-am întâlnit cu H. Am stat de vorbă ce am stat, mi-a analizat mâna, ajungând la concluzia că-i umflată [ după vreo 20 de minute de analize ]. Ce să-i faci, când mâna e umflată e atât de mică încât nu o poţi observa. En fin, la şcoală era aglomerat şi toţi se împingeau ca să intre primii în şcoală. Ce tocilari. Am întârziat la prima oră şi profa nici nu m-a observat când am intrat în clasă. Când am vrut să scot caietul de fizică, crap!, nu-l aveam. Ora trecu repede şi, ca leneşul, n-am notat nimic. În pauză, am ieşit afară, ca de obicei, şi am vrut să-l băgăm pe unu, Ţuculică, în tomberonul de gunoi. Ce cul a fost când am reuşit :)) Ăla zbiera să-l scoatem şi noi ne prăpădeam de râs. La ora de engleză, iar n-am avut caietul, fapt ce a dovedit cât de bine îmi fac eu ghiozdanul. În a doua pauză, cea de dinainte de sport, un coleg a picat la rezistenţă şi noi îl târam spre careu, el încercând să fugă cât mai repede. Când i-am dat drumul, a început să fugă şi să urle ca o femeie, adică ca-n desenele animate. :)) Orele trecură repede, la muzică am reuşit să şi aţipesc şi la matematică, unde trebuia să dăm test, profa a zis că eu nu dau din cauza mânii :]] . Cât noroc.
După ore, a venit proful de sport cu diplomele de anul ăsta. Le-a împărţit pe alea de la fotbal, mai apoi ajungând la baschet. Mamă, am primit vreo 4 diplome, pe una scriind : Locul I pentru cel mai bun jucător când este rănit . Am rămas perplex. Nu ştiam că există diplome şi pentru asta. Poate că te întrebi ce-i cu titlul diplomei, aşa că îţi voi explica, deci citeşte.
Ieri, am avut un alt meci şi eu aveam mâna distrusă. Totuşi am jucat şi, deşi lovită era mâna dreaptă şi eu jucam cu aia, am câştigat. Cul, nu? Adică, ştiu că-i cul. Oricum, ideea e că am câştigat şi că-s fericit că nu mi-am dezamăgit prietenii. Poate că am ratat cantonamentul ce era în weekend, dar, ce să faci, măcar am reuşit să joc în meciul ăla.
Ah, astă seară am trecut prin parc şi am făcut câteva trickuri, apoi discutând cu nişte prieteni despre Soniphere Festival. Tot se ceartă pe tema : Normal seat sau Golden seat. Contează? Nu. Pentru că eu trebuie să ajung la Metallica indiferent de locul unde voi sta.
Am terminat cu amintirile aşa că îţi urez un byeee !

miercuri, 19 mai 2010

cea mai tru zi

a fost o zi foarte naşpa , să şti tu , cel ce citeşti aici în acest moment . am avut un meci de basket şi eu am fost entuziasmat , fiind sigur că vom câştiga . jucam cu nişte pămpălăi şi, ei bine, trişori. nu credeam că aveau să trişeze în timpul unui meci, arbitrul fiind un prof care vedea bine, de obicei. en fin, meciul a început şi echipa noastră a condus pe tot parcursul primei reprize şi în jumate din a doua . ăia, ca ofticoşii, ne-au dat la picioare, ne-au împins şi aşa mai departe. pe la final, când profu se holba la păsări, unu, scund şi dubios, mi-a pus piedică şi apoi s-a trântit pe mâna mea. nu cred că fuse intenţionat, dar atunci vedeam numai negru în faţa ochilor şi, ei bine, m-au scos din joc. în rest, m-am holbat la ce jucau, dar n-am înţeles nimic. zici că eram pe jumătate mort. la final, am aflat că am câştigat şi că mâine avem alt meci. e şi dreapta, cea cu care joc. iniţial, am zis că o să stau pe bară,dar toţi elevii au sărit:
'nici să nu te gândeşti. eşti singura noastră salvare. joci indiferent de ce ai păţit.'
cât noroc am. ca un om mort, m-am târât acasă unde, subit, am observat că mâna e mov şi extrem de umflată.
sincer să fiu, mâine o să joc, dar mă cam doare mâna xD . oricum, abia aştept meciul .
per total, a fost o zi oribilă.

miercuri, 12 mai 2010

"aşa dansează bunica" :]]

Bien, a fost o zi penală, totul datorat faptului că au fost testele naţionale la matematică. N-am mai mers la şcoală că începeam la trei şi zece şi ieşeam la patru şi ceva. Doar nu eram nebun să merg până acolea pentru o singură oră. En fin, cu mai mulţi prieteni [ adunaţi cu greu la o anumită oră într-un anumit loc :] ] , am plecat spre Heră. În autobuz, i-am dat unuia un sk8 în burtă şi a început să mă înjure de parcă nu ştiu ce căcat am făcut. Mai era şi moş :)) . Am râs de n-am mai putut de întâmplarea aia, dar e bine că trebuia să coborâm la următoarea staţie. Cred că a durat juma de oră să trecem strada ca să intrăm în parc [ lucru care-l făceam în cinci minute, da' na.. ] . La rampe, eu m-am dat pe sk8 pe o rampă şi, când alergam nu ştiu unde, mi-a sărit adidasu din picior :)) . Ce frumos a fost să sar într-un picior până la pantof. Apoi, am cunoscut o skateriţă cu un an mai mare ca mine care s-a băgat în vorbă foarte uşor cu mine:
-Bă, brunetule, nu-i aşa că-mi dai o gură de RedBull? Adică, dă-mi că eu nu primesc un refuz.
-Unu la mână, eu = Alex = Metal şi poftim.
I-am dat cutia de RedBull şi a terminat-o una două xD . Bine, nici nu i-am spus că o las să o termine, dar n-am avut noroc. De la ea am primit şi un nou apelativ penal : 'metalopunker' . Plin de imaginaţie , nu ? :))
Pe la vreo patru ne-am cărat în mall, unde m-am dat cu sk8 pe acolo şi am făcut câteva grinduri pe o balustradă. Dacă tot eram acolo, am fost să-mi iau nişte skateri care nici nu-mi plac :]] . Şi am fost la bowling. Mă, şi i-am bătut pe toţi :> . Prima dată cu 69 [ ooo, ce scor frumos :x ] şi a doua oară cu 198 parcă. Şi unu, Matei, a aruncat o bilă de era să spargă podeaua :)) . Altu, D. , a început să danseze ceva asemănător cu dansul pinguinului şi urla:
-Ohh, yeah, aşa dansează bunica...aşa dansează bunicaa !
Mamă, a fost penaaal.
Pe la şapte ne-am despărţit, eu mergând în ior să mă mai dau pe sk8. Acolo m-am mai întâlnit cu alţi skateri şi am luat un fum din ţigara unuia. Am făcut câteva trickuri şi am plecat pe la vreo opt juma că m-a sunat maicămea că cică o să înceapă să plouă. Mă rog, a avut dreptate, dar îmi era prea lene să mă mişc acasă.
Am stat de vorbă pe mess cu nişte colegi, prieteni şi Svear. Azi mi-am adus aminte că din cauza idiotului prof de istorie nu pot să merg la Otaku că vrea să mă ducă în nu ştiu ce loc. M-a găsit pe mine ăla care poate să facă un proiect despre istorie. En fin, viaţa e truu. Hai că mai vorbim [ poate ] că a intrat Nya şi vreau să stau de vorbă cu ea, plus că m-am săturat să îmi povestesc viaţa pe aici.

marți, 11 mai 2010

pot să fiu uimit, nu ? :]

Binee.. Azi m-am trezit târziu, mai exact la 13.05 şi am realizat că începuse ora de tehnologie. Cât noroc pe mine :]] . M-am îmbrăcat în grabă şi m-am lălăit spre şcoală pentru că nu aveam chef de ora aia idioată. M-am mai întâlnit cu nişte prieteni, am mai băut un RedBull, alea alea. Am ajuns şi eu, victorios, la şcoală după ora de tehno şi profa nici n-a observat că nu eram la oră :)) cul, nu? În fine, la geometrie am făcut lecţia cu cercul [ d'oh... ce căcat... n-aveam compasu şi a trebuit să fac cercurile cu mâna liberă ] . La geografie m-a ascultat profa şi tot aia a făcut pe nemulţumita că cică nu m-a crezut că am dormit mult prea mult. Oricum, a zis că o să mă mai asculte. La chimie am făcut nu ştiu ce căcat pe care nu l-am înţeles defel, dar nici nu m-am chinuit :]] . Apoi a venit ora cu diriga, când trebuia să ne aducă tezele la română. Mamă, îmi era o frică, fiind sigur că nu o să iau o notă mai mare de şapte. Adicăă...am avut ceva greşeli, sau aşa presupuneam eu. Spre bucuria mea, am luat nouă patruzecişi m-am ofticat... Oricum, n-ar trebuit să mă plâng, nu? Şi, de la ora de desen am chiulit, cu scuza că mă simt rău. Trebuia să desenăm nu ştiu ce cercuri şi nu aveam compasu şi nici cheful necesar.
Banală zi, nu ?

luni, 10 mai 2010

Bucurie .

Azi a fost o zi relativ bună.
M-am trezit pe la zece şi m-am lălăit vreo jumătate de oră, apoi aducându-mi aminte că am teza. Am luat caietul şi am citit câte ceva, nu prea pasionat. Apoi am intrat pe net şi am vorbit pe mess până când a trebuit să plec la şcoală. La 12.20 mi-am făcut ghiozdanul sau, mai bine spus, am aruncat câteva caiete în geantă. Am ajuns la şcoală cu întârziere, ca de obicei. Profa de biologie nici nu m-a băgat în seamă când am ajuns în clasă. M-am aşezat lângă Teodor, care începuse să-mi povestească despre cât de minunată este civica. Nu l-am băgat în seamă şi m-am prefăcut că eram atent la oră. În pauză a venit diriga în clasă să ne anunţe nu ştiu ce căcat. Nu eram în clasă, dar am citit anunţul ei scris pe tablă.
Alex, M., R., A., D. vor face parte din formaţia şcolii.
Alex trebuie să vină la mine în cancelarie.
Câtă bucurie pe mine în momentu' ăla. Mă mişc cu încetinitoru către cancelarie. Acolo, ea mi-a zis că trebuie să particip la nu ştiu ce concurs şi că trebuie neapărat să fac parte din formaţia aia. Măcar o să cânt la chitară.
În fine, m-am întors la ora de engleză unde am ascultat muzică toată ora. La religie, m-am culcat şi profa m-a trezit, trântindu-mi o palmă pe spate. Of, am şi înjurat-o. En fin, nici nu m-a auzit baba bătrână şi surdă. Apoi a urmat teza. Îmi era puţină frică şi am greşit exact la căcatul pe care eram sigur că nu-l ştiu. Bine, am un sentiment că o să iau nouă în cel mai bun caz, dar soarta. Trebuia să am şi eu ghinion odată-n viaţă, nu? La sport, mi.am scos eu frumos skateboardul de sub bancă şi am început să fac nişte trickuri până când, un nenorocit de a8a, m-a provocat la un 'duel'. Am acceptat şi l-am bătut măr. Nişte fete crizate tot îmi ziceau că-s cel mai tare, da' nici nu le-am băgat în seamă. Ce insensibil sunt :] . După ce orele s-au terminat, am plecat acasă cu Mihai, dar ne-am lălăit vreo oră. Pe drum, ne-am oprit să ne luăm un RedBull şi apoi am hotărât să mergem să ne dăm pe skate într-un parc din apropiere. En fin, am ajuns acasă şi am pornit laptopul. Acum stau pe un forum rpg, trăncănesc pe mess şi mă întreb ce o fi cu Nya de nu mai intră pe forum.

Bum ! Bum !

Weekendu ăsta am fost la Raliul Argeşului, pe Transfăgărăşan. Mamă, a fost atât de cul. Pe lângă faptul că am făcut alpinism pe stânci ca să vedem raliul, mi-a plăcut destul de mult. La coborâre, doi piloţi [ români ] au făcut accident. Unu a intrat în nişte stânci şi altul într-un zid. Şi asta după ce m-am întrebat dacă va fi vreun accident. După incident, cursa s-a oprit şi piloţii au trebuit să mai facă o urcare şi o coborâre. Era ora 3 şi însemna să stăm acolea până la 8 seara. Pe deasupra, mai era şi frig. Eu, care m-am dus îmbrăcat de Bucureşti, m-am pomenit acolo, la 5 grade, cu pantaloni scurţi şi mânecă scurtă. Unii erau în costume de ski şi eu de vară :]] . Ce penibil m-am simţit. Bine, n-am stat acolo până la opt seara că mă apucau toate ameţelile. Idioţii nu ne lăsau să coborâm cu maşinile în timp ce era pauză, aşa că eu, alături de nişte prieteni, am pornit-o pe jos. La 5 grade să mergi 2 kilometri pe jos, mişto, nu? Bine că, ăia care păzeau să nu plece maşinile pe traseu, s-au dus să-şi ia pacheţelu de mâncare şi tata cu ceilalţi au reuşit să plece cu maşinile. Eu cu copii ăia merseserăm doar juma de kilometru, dar eram deja terminaţi. Deci îţi dai seama ce bucurie colosală pe noi. Startu se dădea de la hotelu unde stăteam noi şi acolo, lângă intrare, era un poliţai care ne-a făcut semn să ne oprim că cică nu putem să mergem mai jos.
-Da' noi aici stăm, deci nu trebuie să mai coborâm. Nu ne mai bate la cap cu tâmpeniile tale, am răspuns eu zâmbind.
Apoi, am dormit de prânz pentru că eram frânt [ prima dată în 3 ani ] . Seara am ieşit cu bicicleta să mă dau prin pădure că poate o să mă pape lupu.
Tot ce am scris a fost Sâmbătă.
Şi duminică, m-am dat cu bicicleta şi am vizitat căcatul ăla de mânăstire unde a fost zidită Ana. Ce mit tâmpit. Ce om ar putea să creadă aşa ceva? En fin, am ajuns în Bucă pe după-amiază şi erau 18 grade. Mamăă ce bine mă simţeam din nou la căldură :]
Deci, dragilor, acesta a fost weekendul meu :]
Şi eu acum probabil că-s nebun. Azi am teză şi, în loc să mă mai uit prin caiet, stau şi pierd timpu pe blog. Of, ce truuu ! :))

joi, 6 mai 2010

boala dacă :]]

Deecii . asta am luat-o de pe blogu lui Nya care a luat-o de peblogu lui Tehhie. anyway, mă plictisesc şi d'asta scriu asta :]]


Dacă eram o lună, aş fi fost – August [ ziua lui moi ]
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost – Vineri
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost – Apusul
Dacă eram un animal marin, aş fi fost – Rechin >.>
Dacă eram o direcţie, aş fi fost – Dreeept
Dacă eram o virtute, aş fi fost – Ambiţia
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost – Dracula :]
Dacă eram o planetă, aş fi fost – Pluto
Daca eram un lichid, aş fi fost – Cola
Dacă eram o piatră, aş fi fost – Piatra aia neagrăă . . . piatra lunii .
Dacă eram o pasăre, aş fi fost – Vultur
Dacă eram o plantă, aş fi fost – Trandafir negru [ există , mă ! ]
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost – Tunet
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost – Chitară, logic.
Dacă eram un sentiment, aş fi fost – nu ştiu . adrenalina
Dacă eram un sunet, aş fi fost – Zgomot de chitară.
Dacă eram un element, aş fi fost – Foc.
Dacă eram un cântec, aş fi fost – Tallulah, Sonata Arctica.
Dacă eram un film, aş fi fost – Lorrd of the Rings.
Dacă eram un serial, aş fi fost – Nu mă uit la seriale :))
Dacă eram o carte, aş fi fost – Jurnalele Vampirilor da' nu ştiu cine o scrie
Dacă eram un personaj din anime, aş fi fost – Poate Zero [ VK ] sau Lelouch [ Code Geass ]
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost – Legolas, Lord of the Rings.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost – Pizza .
Dacă eram un gust, aş fi fost – Dulceee .
Dacă eram o aromă, aş fi fost – Ciocolată .
Dacă eram o culoare, aş fi fost – Negru
Dacă eram un material, aş fi fost – dracu' ştie
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – Metaaaal
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – limba :p
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – Râsul
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – Engleza
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost – nu mă uit :))
Dacă eram o formă, aş fi fost – Triunghi
Dacă eram un număr, aş fi fost – 9
Dacă eram o maşina, aş fi fost – bmv
Dacă eram un articol de îmbrăcăminte, aş fi fost – tricou

miercuri, 5 mai 2010

ce nu ştiu oamenii şi din motivu ăsta îşi trăiesc viaţa degeaba .

şti ? mulţi oameni îşi trăiesc viaţa degeaba şi nu ştiu un lucru esenţial , un lucru vital . o să te întrebi ce nu şti tu şi eu o să-ţi răspund prin ce s-a întâmplat azi . ca să te ţin şi eu în suspans , aşa , de plăcere .

când ieşeam eu în pauză afară cu Matei , George şi Andrei a venit o tipă la mine . bă , da se uita la mine ca la un monument [ poate chiar sunt un monument , cine ştie ? :)) ] .

M. : ce te holbezi aşa la el ? n-ai televizor acasă ?

ea îl ignoră ca la carte :]

ea [ către măreţul moi ] : îmi dai şi mie idul tău ?

eu : ce ? cum ? nu-l ai ?

ea : păi , nu , nu-l am . deci , mi-l dai ?

eu : dacă nu-l ai înseamă că ţi-ai pierdut viaţa degeaba şi eu , ca un băiat bun , o să te las să o pierzi în continuare .

apoi a plecat supărată .

deeeci . . . dacă TU nu ai idul MEU şti ce înseamnă , nu ? ţi-ai irosit câţi ani oi avea tu fără să ai idul MEU ! blasfemie !

marți, 4 mai 2010

ironia sorţii sau minciuni

of . de ce ziua asta, atât de frumoasă , s-a terminat atât de urât ? bună întrebare . ironia sorţii . sunt nervos de nu mai pot . tot ce ştiam erau , probabil , minciuni . minciuni peste minciuni şi poate nici un lucru adevărat . acum cred că aş sparge ecranu , m-aş decapita . chiar că se întâmplă exact ca-n filmul de care vorbea denny , numai că acţiunea era puţin schimbată . în acest moment îmi vine în minte o frază dintr-o carte :

Nimeni nu e ceea ce pare .

Are mare dreptate , chiar dacă eu râdeam când am citit-o . mă opresc aici că o să sparg ecranul curând .

prof cul

oke, asta s-a întâmplat ieri, da' nu contează . mă plictisesc .
eram în curtea şcolii [ ca de obicei , de altfel ] şi vorbeam cu un prof . mă , da' profu ăsta e un tip serios rău , să mor eu . am făcut o rimă :D . aşa , şi nu ştiu ce căcat m-a întrebat .

profu : ai terminat proiectul, Alex ?

eu : uhm . . . păi . . . hmm . . .

[ de reţinut : nu-l făcusem ]

şi buf începe să-i sune telefonu . mamă , da' avea o melodie de la bug mafia . m-am căcat pe mine de râs , la fel ca ceilalţi . apoi , a plecat de lângă mine şi a intrat în şcoală .

din asta => 1. am scăpat să mă certe
2. am avut parte de o partidă de râs ca la carte :]

gânduri emokideee

Mai şti că-ţi zisei că uneori gândesc mai...ciudat ? Eh , uite că am scris ceva care-mi place în ora ăleia de fizică :

Visele pot deveni realitate, speram eu când eram mică. Erau doar speranţe inutile, gânduri care mă făceau să cred că, până şi cele mai imposibile lucruri, se pot întâmpla. Acum, după cinsprezece ani, am realizat adevărul. Visele rămân vise şi atât. Nu se pot întâmpla doar dând din degete, nimic nu vine aşa de uşor. Pentru ca ceva să se întâmple, trebuie să munceşti şi, dacă nu a fost să fie, nu se întâmplă. Uneori visezi, speri şi totul se destramă precum un pluover nu prea bine cusut. Asta este realitatea... nimic nu este roz. De fapt, aceasta este lumea: crudă, invidioasă, plină de ură şi fiecare ar face orice să fie mai bun decât altcineva.

Eh, mie-mi place, da' am scris asta visând cum o să vină pauza şi o să scap de oră :))

P.e.n.a.l.

Mamă, deci azi au fost examenele celor de a8a şi am cutreierat tot Bucureştiu înainte. Eram cu nişte prieteni şi am fost la magazinu Muzica unde m-a apucat pe mine să cânt la chitară şi i-am rupt intenţionat toate corzile :)) . Şi un prieten se holba absorbit la o chitară de zici că-l văzu pe Dumnezeu. Trebuie să fi nebun ca să faci asta :]] . Apoi toată gaşca s-a mutat la mc :)) Bă frate, acolo a început să râdă unu de şi-a scuipat mâncarea pe fusta unei tipe. Cât de normal ! :]] Am uitat mă, ne-am învârtit ca idioţii de 5 ori în jurul Intercontinentalului . Ne-au luat dracii. Apoi, în autobuz, un alt prieten a vărsat un coş cu covrigi al unui moş şi ăla tot şi-a adunat covrigii de pe jos :)) cât de sărac poţi fi? :))
Acum , urmează partea mea favorită :D . La şcoală, într-o pauză o colegă a vrut să se ducă în clasă [ eram afară ] , iar eu am prins-o de tricou. Proasta nu şi-a dat seama şi a continuat să meargă până când tricoul i s-a rupt şi eu am rămas cu el în mână :)) A fost mişto să o văd cum defilează prin faţa mea-n sutien :)) .
Cam atât. Ah, ba nu. Am înjurat-o pe diriga mea :] .

Helăăău !

Mda...deci salut. Nu ştiu de ce fac blogu ăsta. Poate-i doar un lucru datorat plictiselii mele sau poate chiar îmi place să scriu p'aci. Nu ştiu.
Deci. Să mă descriu, right? Numele meu este Metal, mă rog porecla. Am părul brunet şi ondulat şi lung adică sunt un rocker înrăit. Ochii...hmm..uneori sunt negrii, alteori sunt căprui. Sunt înalt [ 1.78] şi cam atât presupun.
Moral, eu sunt o fire ciudată let's say. Uneori sunt ca o legumă moartă, alteori mă agit şi am o tonă de energie. La fel e şi gândirea mea. Câteodată gândesc foarte matur şi altădată mă arunc cu capul înainte , fără să gândesc.
Pasiunea mea cea mai mare, dragostea mea este skateboardingul. Îl ador din toate punctele de vedere. Mă dau de vreo patru cinci ani şi îmi place la nebunie. Ştiu să fac trucuri şi să mă dau destul de bine.
Pe lângă skateboarding, îmi place să scriu compuneri. Nu mă consider cel mai talentat om de pe pământ şi nici nu-mi place cum scriu [ dar lui Nya şi Svear le place ] , dar e o metodă de a mă relaxa.
În fine, hai că fug la o tură cu sk8u . Poate mai vorbim . Adio .

Postări interesante.

 
Copyright 2009 Wind of change.. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase