Pagini

Un monstru ce-ţi devorează sufletul.

duminică, 25 decembrie 2011

ANUNŢ, ANUNŢ!

Am auzit - îmi spusese o păsărică.. wtf? :)) - că anumite persoane ce trec pe aici au Tumblr. Aşa că, lăsa-ţi-mi şi mie linkul mai jos şi, promit, că vă dau follow. : )
MERRY CHRISTMAS!

Crăciun :)


Bună, bună. E Crăciunul, aşa că sunt nevoit să vă spun SĂRBĂTORI FERICITE! Să vă aducă moşu' tot ce vă doriţi şi să vă distraţi în vacanţă... Că deh.. abia s-a terminat un semestru scurt şi urmează unul şi mai lung. Anyway, hai să nu mai vorbim despre şcoală că, personal, mă face să vomit.
Sincer, nici nu ştiu ce aş putea scrie în acest post. De Crăciun am primit tot ce am dorit, în mare electronice, haine, dulciuri.. Ştiţi şi voi. Deci nici despre asta nu am ce spune. Chiar nu am.
Mă bucur enorm că e vacanţă. Nici nu vă imaginaţi. Am scăpat într-un final de şcoală - mă dispera; abia aşteptam să vină. Şi acum sunt şi mai fericit că pe 29 decembrie plec în vacanţă în Germania, la snowboarding. E o tradiţie let's say şiii, desigur, că sunt nerăbdător. O să vizitez şi multitudinea de castele minunate din Deutschland - mă rog, nu pe toate, vă daţi seama, dar câteva, da. Şi abia aştept să fac fotografii. Să le fac fotografii, actually.
De asemenea, în acest post de Crăciun doresc să îi cer scuze şi lui Abbeh - şi tututor - pentru absenţa mea îndelungată de pe messenger, dar mi-am schimbat id - ul şi nu prea mai intru pe cel pe care îl ştiţi. Nu aveam descărcat multi messenger, dăăăh. Dar îl iau mâine de pe net şi o să mă ' prindeţi ' :)). Aşa că ÎMI CER SCUZE, LUME!
A trebuit să mă uit pentru istorie la un film destul de... neinteresant, după părerea mea. Kings speech, cred că îl ştiţi. Şi cum a fost un fel de temă, desigur că nu mi-a plăcut. Bertie ăla mi s-a părut aşa... mă abţin şi am stat două ore şi ceva să mă uit la el cum se ceartă cu toţi şi cum încearcă să vorbească fără a se bâlbâi. Era logic că se bâlbâia fiindcă, când era mic, se forţase să scrie cu dreapta când era, de fapt, stângaci. Când forţezi creierul să facă ceva, ajungi să devii ca Bertie. En fin, mi-a plăcut doar când înjura. Chiar m-a amuzat cu câtă uşurinţă spunea înjurăturile.
Ce să mai zic? Ah, da, îmi place să ' cotrobăi ' pe tumblr. Actually, I love tumblr. E genial :]]
Hmmm.. and now, fiindcă mi-e lene să pun pe zup nişte fotografii mai recente, am de gând să le pun acişa şi, dacă aveţi păreri, ştiţi ce trebuie să faceţi.

luminiţăă. luminiţăăă. luminiţăăăă.
macro.




Aşa, cam atât momentan. Nu ştiu când am să revin, dar nu prea curând, presupun. Şi îmi pare rău, dar am şi eu o viaţă - cum sună asta :)).
Săbători fericite tuturor şi un an nou fericit!

duminică, 20 noiembrie 2011

Sangele tau este cerneala mea - Capitolul 13

Nu stiu ce a patit Zupul si nici nu am avut timp sa ma informez prea bine - fiind mult prea ocupat. Insa am scris mai demult capitolul 13 la povestea sus mentionata si, pentru fani ( daca sunt ), am sa-l postez aici. Lecturision plăcuta.



13

-         - Eşti Ryan, nu? am întrebat, cu vocea uşor tremurândă.
-          -Şi tu Cheryl, mi-o întoarse el imediat. Ce cauţi în visul meu? Sau, ca să fiu mai exact, ce vrei de la mine? Sunt un înger căzut, nu îţi pot oferi prea multe.  

Nu părea impresionat că mă aflam în faţa sa şi de ce ar fi? El era o creatură supranaturală şi, probabil, un şaman nu-l speria mai deloc. Vocea îi era impasibilă, iar privirea sa rece era proptită asupra-mi. Poate că voia să mă intimideze sau ceva similar, dar se pare că nu îi reuşea atât de bine pe cât îşi propunea. Totuşi, eu mă aflam acolo cu un scop şi nu aveam de gând să mă las speriată de un înger căzut.
Cât de mult se pot schimba lucrurile în două spătămâni! Am ajuns să cred în îngeri, demoni, spirite, vrăjitoare şi şamani şi să accept aceste lucruri atât de uşor încât mi se părea ireal. În câteva săptămâni, am reuşit să îmi schimb radical viaţa. Radical! Mama mea era un fel de înger, un heruvim, tatăl meu fusese omorât de un Călău – un spirit ciudat – iar iubitul meu era un înger căzut ce voia să-şi dea viaţa pentru un spirit. Interesantă poveste, aşa-i? Clar n-aş fi crezut aşa ceva acum câteva zile.

-          -Ştiu că eşti prieten cu Ace. Şi mai ştiu că nu vrei să îşi dea viaţa pentru Aileen. Când are de gând să facă asta? Sunt sigură că ştii, am spus, încruntându-mă.
-          Şi de ce te-aş ajuta? a răspuns, acru, zâmbind ironic.

Deci juca dur. Dar ştiam ce să spun pentru a-l convinge să mă ajute.

-          -Pentru că ţii la Ace şi pentru că n-o poţi suferi pe Aileen. Nu ştiu ce a făcut tipa aia pentru a te enerva, dar sunt sigură că nu îţi place. Şi nu ţi-ai dori nici în ruptul capului să se sacrifice Ace. Mai am alte motive? Nu cred. Aşa că, haide, scuipă tot că n-am o viaţă.
-          -Să ştii că nu mă aşteptam să fii aşa, Flanderg, a râs Ryan. Păi... am vreo altă posibilitate? Văd că dacă nu te-aş ajuta, ai fi capabilă să mă împuşti. Deja ştiu că sunteţi prin Norvegia, iar Ace plănuieşte să facă acest lucru în, aproximativ, o săptămână. O să vorbesc cu un prieten, Maddox, să vă aştepte în Ivujivik şi să vă preia de acolo.

Am zâmbit satisfăcută şi am dat să întreb altceva, dar am simţit cum mă sufor. Imaginea roşcatului devenea din ce în ce mai întunecată, iar urletele sale semănau cu nişte şoapte. Nu ştiam ce mi se întâmplă, nu înţelegeam de ce ochii mi se închideau precum nişte porţi uriaşe de piatră. Ce păţeam? Muream? Nu ştiam. Ştiam doar că mă cufundam într-un întuneric profund, ce mă trăgea tot mai adânc în el.
Aşa era moartea?

Nu ştiam cât timp trecuse de când mă cufundasem într-un întuneric adânc din care nu puteam să ies. Însă, am simţit cum apa îmi era scoasă, cumva, din corp şi am început să tuşesc. Simţeam două braţe puternice încolăcite în jurul trupului meu, iar gâtul mă ardea teribil. Nu îmi puteam deschide ochii şi corpul nu mi se mişca. Eram ca şi paralizată.

-         - Cher, Cher, deschide ochii. Eşti în siguranţă, s-a auzit o voce atât de blândă şi asemănătoare cu una foarte cunoscută mie. Desigur, în tonul persoanei respective puteam simţi şi o oarecare durere, câte un scâncet făcându-se auzit din când în când.

Când am deschis ochii, am văzut chipul întunecat de durere al lui Shawn. Se strâmba de fiecare dată când dădea din aripi, iar în aer am simţit un miros puternic de sânge. Din neatenţie, am pus mâna pe spatele său, iar el a gemut. Imediat ce mi-am retras palma, am văzut pete de sânge pe aceasta. Era rănit? Ce păţise? Am fost cuprinsă de o teamă nefirească şi am început să ţip să se oprească, să nu mai zboare. Desigur, acest lucru era imposibil fiindcă el zbura pe deasupra apei, printre bucăţile imense de piatră. Lacrimile au început să-mi curgă pe obrajii înroşiţi şi nu puteam înţelege de ce plângeam. De când îmi păsa atât de mult de Shawn? De fapt, de când era el bun? Dar erau întrebări fără răspuns. Îmi păsa mult prea tare...
Vreo zece minute mai târziu, Shawn a aterizat pe o pajişte din Norvegia. Luna lumina iarba fragedă, iar vântul ne răvăşea părul. Acesta m-a lăsat cu grijă pe pământ şi apoi s-a prăbuşit precum un bolovan, muşcându-şi mâna pentru a nu ţipa. M-am cutremurat când l-am văzut zvârcolindu-se şi încercând să se controleze. Ştiam prea bine că îl doare şi nu puteam rămâne indiferentă. M-am trântit lângă el, punându-mi o mână în părul său, iar el mi-a aruncat o privire încărcată de suferinţă. L-am întrebat şoptit, cu lacrimi în ochi, ce pot face. Desigur, răspunsul a venit imediat, urmat de un ţipăt. Trebuia să îmi folosesc puterile. Nici măcar nu ştiam cum funcţionează şi trebuia să îmi salvez un fost duşman. M-am uitat la aripile sale negre, ce vibrau dureros şi am văzut cum sângele îi ţâşnea din locul de unde îi ieşeau instrumentele de zbor. Mi-am pus mâinile deasupra rănilor şi m-am gândit la un spate puternic, sănătos, mirific din cae ieşeau două aripi negre, întunecate. Am încercat să vizualizez acest lucru şi, pentru a amplifica imaginea, m-am gândit la aripile lui Ace. Lungi, albe, falnice. O lumină puternică a ţâşnit din palmele mele, învăluind întregul corp al lui Shawn. Simţeam puterea pe care o emanau şi am zâmbit slab, încercând să continui să transmit puterea respectivă. L-am văzut pe Shawn cum se relaxează şi am oftat fericită când am observat că şi rănile i s-au închis. Perfect. Încet, mi-am retras mâinile şi l-am privit din nou pe băiat.  Stătea nemişcat pe pământ şi m-am speriat pe moment, dar apoi am realizat că doar adormise. Eram foarte fericită fiindcă reuşisem să îi salvez viaţa lui Shawn, deşi nu înţelegeam de ce îmi păsa atât de mult. Oare era din cauză că şi el îmi salvase viaţa? Mai mult ca sigur. Nu am stat să-i admir corpul şi am privit în jur, întrebându-mă unde ne aflam. Sigur eram în Norvegia şi ne aflam aproape de mare fiindcă puteam să aud valurile ce se spărgeau de stânci. Însă unde erau ceilalţi? Nu aveam nici cea mai vagă idee, iar luminile unui oraş nu se vedeau. Perfect, eram cu un om leşinat sau adormit într-o câmpie părăsită, noaptea şi tocmai în Norvegia! Minunat! M-am sprijinit de Shawn, oftând, şi mi-am închis ochii pentru câteva secunde. Ştiam că nu puteam să stăm toată noaptea aici, dar momentan eram lipsită de idei.

-          -Cheryl! Shawn!

Strigătele respective m-au făcut să-mi deschid ochii câteva zeci de minute mai târziu. M-am ridicat ca arsă în picioare şi atunci mi-am văzut prietenii. Cu toţii veneau alergând înspre noi, iar Charlotte mi-a sărit în braţe, precum şi Lizzy. Sebastian s-a apropiat de Shawn şi l-a analizat preţ de o secundă. Desigur, nu vedea nimic pe întunericul acela. Însă ceva a început să strălucească şi, incredibil, acea lumină provenea din trupul brunetului. Atunci ochii mamei şi ai lui Sebastian s-au mărit şi amândoi s-au întors suprinşi înspre mine.

-          -Ce i-ai făcut, Cheryl? a întrebat Sebastian cu o voce relativ disperată. Nu înţelegeam dacă era bucuros sau, mai degrabă, nervos.
-          -Nimic... am reuşit să şoptesc speriată. Ce are? am întrebat, mai apoi, mult mai interesată de răspunsul pe care aveam să-l primesc.
-        -  Era un demon, iar acum o aripă îi este la fel, iar cealaltă de înger, spuse mama încercând să nu se implice emoţionat. Nu s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva.

Liniştea s-a aşternut ca o pătură asupra noastră, iar toţi îl priveau temători pe Shawn, de parcă era un exponat rar la un muzeu. Începeam, încetul cu încetul, să mă enervez teribil. Cum puteau să stea şi să-l privească, fără ca să-l ajute măcar puţin? Nesimţire! Am început să ţip la ei să-l ajute, iar Lizzy mă privea oarecum şocată. Nu ştiam – sau, de fapt, ştiam ce crede, dar nu îmi păsa – ce voia de la mine, însă trebuia să avem grijă de Shawn. Era prioritatea numărul unu. Şi, desigur, trebuia să ajungem în Trondheim. Josh şi Sebastian l-au purtat în braţe pe Shawn până ce am ajuns lângă o autostradă, unde am văzut-o pe Serena lipită de un SUV. Părul roşcat îi era răvăşit, iar ochii i s-au mărit când l-a văzut pe brunet. Era ciudat să vezi un om cu aripi lângă autostradă aşa că, grăbindu-ne, l-am băgat pe băiat în maşină. Sebastian a accelerat, automobilul plecând spre Trondheim.

-          -Cum naiba ai făcut asta? m-a întrebat Serena, în timp ce privea aripile lui Shawn.
-          -Habar n-am. Era rănit fiindcă şi-a rupt sigiliul pentru a mă salva... Dar stai, mama şi Sebastian de ce nu au nimic? am întrebat, la rându-mi, agitată.
-          -I-am vindecat eu. Dar aripile lor s-au retras acum în piele, fără să mai fie pus sigiliul. Nu o să mai aibă astfel de probleme, dar nu înţeleg de ce aripile lui Shawn rămân aşa – ce să mai spun despre culoarea lor...

L-am privit pe Shawn, ce stătea întins pe o banchetă. Chipul îi era alb ca varul şi abia dacă i se observau mişcările pieptului când respira. Trebuia să recunosc, situaţia sa era ciudată şi, de ce nu, dificilă. Nu ştiam ce păţise şi, în plus, nimeni nu înţelegea aşa ceva. Era ciudat pentru noi toţi.
Am oftat. Ce aş putea face? Nimic, deja am făcut destul, probabil.

-          -Şi ce ai făcut cu tipul ăla, Ryan? m-a întrebat Charlotte puţin mai târziu.

Am stat să le explic cât mai pe scurt totul şi apoi tăcerea s-a lăsat, din nou, asupra noastră. Nimeni nu avea chef de vorbă, iar toţi păreau obosiţi. Aş fi vrut să-i trag la răspundere pentru întâmplarea petrecută pe feribot. Să le spun că din cauza lor Shawn a păţit ce a păţit. Nu ştiam ce s-a petrecut cu exactitate, dar eram sigură că fusesem părăsiţi. Şi nu înţelegeam de ce, dar preferam să închid cazul spunând că a fost un accident.
Două ore mai târziu, am auzit un geamăt prelung şi mi-am deschis ochii agitată. Nu realizasem că am adormit, dar puteam spune că cele câteva ore de somn m-au refăcut. Aveam din nou energie şi păream mai... vie. Mi-am fixat privirea asupra lui Shawn şi l-am văzut cum îşi deschide lent ochii şi se ridică în fund. Cu grijă, Charlotte îl ajută şi inima începe să îmi bată mai tare, bucuria umplând-o. Şi-a revenit şi eram cu adevărat fericită. Buimac, se uită în jur, neînţelegând ce se întâmplă.

-          -Ce? a reuşit să articuleze când şi-a privit aripile.

Nimeni n-a mai spus nimic, iar eu am privit tăcută şi şocată cele două aripi atât de diferite. Aveau, oare, să rămână aşa permanent? Nici nu ştiam ce să îi răspund. Am ridicat din umeri şi am observat-o pe Serena cum răsfoieşte agitată o carte veche. Câteva pagini se rupeau şi cădeau pe jos, dar ei nu îi păsa. Parcă avusese o revelaţie şi căuta un răspuns vital în călătoria noastră. Privind ciudat, Shawn îşi fixă privirea asupra mea şi am rămas suprinsă când i-am văzut ochii. Am scos un sunet ciudat, uimit când i-am văzut.

-          - Are... Un ochi roşu şi altul negru... am şoptit şocată.
-          -POFTIM? Glumeşti, nu? ţipă Shawn înnebunit şi luă telefonul lui Lizzy pentru a se privi.

Desigur, gestul său a fost amuzant, dar şi exasperat. Probabil că era ciudat să fi atât de... colorat.

-          -Sunt spurcat. Parcă s-a jucat un pictor cu culorile pe mine, articulă nervos.
-          -Gata! Am găsit. O să fii supus unui test, Shawn, a intervenit Serena zâmbitoare. După faţa ei, părea să fie o veste bună.
-       -  Ce e, Serenka? Spune. Nu am putut să nu observ că îi spusese numele în norvegiană – sau aşa credeam. Oricum o fi fost, suna foarte bine şi aşa. Şi, desigur, nu am putut să nu observ exaltarea lui Shawn.
-          -Ai salvat-o pe Cheryl de la moarte, iar acesta a fost considerat un lucru bun de către îngeri. Aşa că ţi-au făcut o aripă albă din cauza gestului tău frumos, iar dacă vei continua să fii de partea binelui, atunci o să devii înger. Iar ochiul roşu este simbolul bunătăţii, al sacrificiului tău, iar cel negru este cel al întunericului. De fiecare dată când faci ceva bun, o pană neagră o să devină albă, iar dacă o să faci ceva rău, o pană albă o să devină neagră. Într-un final, când ambele aripi vor fi de aceeaşi culoare, ţi se va hotărî soarta.

Liniştea s-a lăsat în maşină şi l-am putut vedea pe Shawn gândindu-se. După mine, era minunat dacă devenea înger. În fond, nu era deloc o persoană rea, ci a fost împins de ceilalţi spre tărâmul malefic. Îmi părea rău pentru el, sinceră să fiu. Era trist...

-         - Şi dacă aripile mi se fac negre? întrebă el liniştit.
-        - O să mori.


End of the ch.
Scuzati problema liniilor de dialog, dar nu stiu ce naiba s-a intamplat cand am dat copy/paste din word.
/

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Saturday.

Nu stiu de ce, dar simt ca viata imi e mancata de scoala. Yeah. Fa  aia, invata la aia, ai test la ailalta. Ma p*s. Nu am chef sa invat nimic, sa repet la ceva. Sunt atat de obosit incat nu-mi trebuie. Asa ca, astazi, am hotarat sa ma relaxez. Dupa ce vineri seara am stat pana la vreo 2 treaz sa fac niste fise la mate, am avut bucuria de a ma trezi la 10 si ceva azi. Mult avand in vedere ca in ultimul timp ma trezesc la opt. Am lenevit in pat cam o ora, intrebandu-ma ce sa fac, dar fiindu-mi prea lene pentru a ma misca. Asa ca am stat sa joc Angry Birds - jocul ala e chiar... culmea! cum sa nu fie saracile pasari angry daca dai cu ele in diferite chestii?. Anyway.Apoi, lent m-am ridicat din pat si m-am dus in bucatarie unde am stat sa mananc cereale si sa citesc un articol - FOARTE interesant despre premonitii si unul despre telekinezie. Imi trebuie si mie chestii paranormale din cand in cand, nu? :)) Ma rog, planuiesc sa va povestesc despre ele in viitorul apropiat care nu stiu cand e.
Pe la 3 am iesit si eu din casa si am mers pana in parc sa ma intalnesc cu niste prieteni - dar care nu au mai putut veni din cauza ca s-au dus la nu stiu ce film. Twilight parca. IDK. Asa ca am mers cu alti doi prieteni la mall. Sau, ma rog, ei erau acolo. Si ne plimbam noi prin magazine si nu gaseam nimic si ne era atat de somn si.. mda. It was boring, dar macar nu a avut vreo legatura cu scoala. Am pus ochii si pe un obiectiv pentru un Nikon D5000, dar, desigur, mi-a fost prea lene sa-l analizez.
Si acum stau in pat, ascultand muzica, si band o cana de ciocolata calda. Relaxare totala. Si cand ma gandesc ca luni am test - sau teza - la informatica si trebuie sa invat jumatate de caiet... Eh. Maine o sa am ce face :)). Plus germana. Oh, da, tema la meditatii. Die Hausaufgabe.
Gata. Am scris destul. :))

marți, 15 noiembrie 2011

Mrr.

De asta data ma revolt impotriva istoriei! Mda, imi placea pana... saptamana trecuta, kind of, cand ni s-a schimbat profa si a venit o vaca. Preda ca un cur, asculta mai mereu si are pretentia sa stim TOT chiar daca nu sunt pasionat si nu vreau sa stiu atata. E oribil.
In fine. Sunt in drum spre scoala so nu pot scrie foarte mult. Probabil ca o sa revin cu un alt post legat de un alt subiect MULT mai interesant ( va garantez ) ori aici ori pe The Monster.Dar acum sunt prea ocupat cu scoala.
Asadar, ne vedem.
Roar.

joi, 3 noiembrie 2011

REVOLTĂ!

Cui îi trebuie biologia?! Mda, încep cu o nouă revoltă personală legată de * ta daaam * BIOLOGIE!  Nu înţeleg cui îi trebuie să ştie celula şi toate cele. Doar nu o să te oprească cineva pe stradă să te-ntrebe cum se mai numeşte ADN - ul sau ceva legat de mitocondrii. Mda. En fin.
Am dispărut şi aici s-a întreiat scurta mea revoltă (:

luni, 24 octombrie 2011

Party.

Aşadar, revin destul de rapid. Nu o să fie un post lung si am sa scriu fara diacritice - mi-e prea lene si m-am obisnuit fara ele. Asa.

Cred ca am innebunit!
Da. Desigur. De ce? Fiindca, ei bine, anul asta ni s-au schimbat muulti profi si poti spune ca este un nou inceput - gen clasa a noua. Nu ii cunoastem, nu stim cum vor reactiona etc. Si, colac peste pupaza, am poimaine o petrecere la care trebuie sa merg, iar pentru asta trebuie sa absentez de la scoala. Cred ca ati inteles ce voiam sa zic. Da, nu ar fi o mare problema pentru mine, insa am doua ore de matematica in ziua respectiva si am o nota destul de mica in catalogul personal al profei. Asa ca, presupun, intelegeti de ce sunt atat de... speriat, let's say. Nu vreau sa-mi treaca respectiva nota  si mi-e oarecum frica. Yap, e o petrecere pe liceu let's say si, well, toti profii stiu de ea - ni s-au scurtat si orele pt. ea. En fin. Nu inteleg de ce ma tem de asa ceva - GOSH! Pur si simplu nu sut copilul problema astfel incat sa imi treaca nota din rautate. So.. I'll stop here.
Probabil va plictisesc cu plictisoseniile mele.
See ya.

duminică, 23 octombrie 2011

Autumn.

După o lună de absenţe şi absenţe şi absenţe, m-am gândit să îi dau viaţă din nou acestui blog. Dacă mai e aşa ceva că eu, ei bine, n-am mai avut timp să mă ocup deloc de el. De ce? Şcoala, într-un cuvânt. V-am mai spus cât de mult pot să urăsc chimia? Da, o detest! Nu înţeleg nimic, dar nici nu mă chinui. De ce nu o înţelege lumea că mie NU îmi place materia asta şi că NU o înţeleg deloc? Şi, desigur, din cauza acestor nu - uri e clar că NU vreau să-mi bat capul cu ea. De fapt, ar fi o pierdere de timp. În fine, nu o să stau să vă spun cât de mult nu îmi place mie această materie fiindcă nu poate fi scoasă din programă.
Aşadar, am să încep prin a spune cât de mult îmi place toamna ( yeah, voiam să dezbat tema fumatului, dar nu am de ce - fiecare poate face ce vrea cu propria viaţă ) . Acest anotimp este atât de minunat din toate punctele de vedere. Îmi place la nebunie să ies să mă plimb şi să sar în mormanele cu frunze din parc - tot copil am rămas, nu? De asemenea, toamna se pot face nişte fotografii extrem, dar extrem de reuşite. Pur şi simplu, totul se datorează faptului că frunzele au o culoare atât de frumoasă. Însă nu îmi place toamna din cauză că răcesc tot timpul. STUPID.
Şi acum că sunt răcit cu ce credeţi că îmi pierd timpul? Cu papercraft uri. Yap, i-am făcut aseară pe Sebastian, Alois şi Ciel din Kuroshitsuji şi acum vreau să-l fac pe Lelouch din Code Geass. Mda, se pare că plictiseala mă afectează destul de tare, dar arată chiar drăguţ păpuşicile alea :]].

Ce am mai făcut în ultimul timp?

Păi, având în vedere că am stat acasă o săptămână, am avut ocazia să citesc mai multe mangauri. După cum era de aşteptat, am fost atât de ' atent ' încât nici nu le mai ştiu numele. Desigur, nu erau atât de interesante încât să îmi fi captat atenţia ATÂT de tare, dar au fost digerabile, mediocre. De asemenea, am încercat să citesc Moartă pentru toţi din seria Vampirii Sudului, dar, desigur, nu am prea avut mare succes. Sunt pe la jumătatea cărţii şi nu am nici un chef să mai parcurg vreun rând. Lenea.

Şi din cauza LENII, am să mă opresc aici cu acest post destul de scurt şi fără conţinut. Pur şi simplu, n-am chef. Şi totuşi am tone de lucruri de făcut - pentru şcoală, hobbyuri şi să scriu nu ştiu câte capitole - , dar nu am starea necesară pentru a face ceva.

Au revoir.

duminică, 25 septembrie 2011

Nikon D5000

DA! Mi-am luat acest aparat foto ieri şi pot spune că îl ador. Yeap, e genial, face pozele super okay, iar acum am doar un obiectiv 18 - 55 parcă :-?.
Anyway, revin cu un edit ( poate ) cât de curând posibil. :)

vineri, 16 septembrie 2011

School.

Cred că aş putea să încep deja să mă plâng de vastul subiect numit şcoală. Yes, aş putea fiindcă, după câteva săptămâni, m-a terminat - fizic şi psihic.
În primul rând, mi s-a schimbat profa de fizică şi now e o idioată în toată regula. Are şi certificat de proastă. Vrea să ştim, să facem, să dregem şi eu nu ştiu deloc fizică. Yeah, nu mi-a plăcut şi fiind simpatizat de profi am avut medii mari. Anyway, când a aflat că jumătate de clasă este praf la fizică, a rămas interzisă săraca profă - lucru, care, desigur, ne-a provocat râsul.
Avem prea multe ore, extrem de multe. Şapte minimul şi vă daţi seama ce lene ne e la ultimele ore, când suntem rupţi, sfârşiţi. Mai am şi două ore de chimie în aceeaşi zi, una după alta. TEROARE.
Şi de anul ăsta s-a schimbat şi profa de germană, venind una tânără, dar proastă. Anyway, considera că toţi ştim germana de 5002323824 de ani şi începea să vorbească în limba aia ca şi cum am fi înţeles. Yeah. SUNTEM ÎNCEPĂTORI BĂ!
Anyway, pot spune că sunt în cea mai nebună clasă evăr - că nu cade zilnic un elev cu o bancă. Yaps, un coleg stătea pe bancă şi a căzut cu ea :]]. De asememenea, altul a primit un burete în cap şi acum are un semn de toată frumuseţea pe frunte. ROŞU, contrastant cu tenul alb. Şii. Da, acelaşi tip a căzut în coşul de gunoi :]].
O, da. Cum să uiţi că ai oră şi să stai pe terenul de baschet în acea perioadă? EU pot să fac asta :]]. Uitasem că am mate şi am stat să joc basket, iar profa se uita la mine şi zâmbea. Hehe. I'm ă hero.
Şi am uitat să menţionez, cumva, că urăsc aparatele dentare? Yes. Nu-mi plac ( şi de aia n-am purtat - nu că aş avea nevoie, dinţii mei sunt drepţi ) şi nu o spun de fiţă, ci că unei fete din clasă îi rămăsese o spaghetă în el! CÂH. BLEAH. YOU KNOW.
Deci, ce pot spune? Doar că a început şcoala cu toate temele ei ( munţii ) , cu momentele funny în care râzi ca prostul şi .. mă rog, au început momentele de neuitat. Nu ştiu de ce, dar îmi place, chiar dacă am multe teme + meditaţii la germană. it's kinda fun. E prima dată când spun că-mi place la şcoală.
Anyway, bye.

HAHAHAHA - mojojojo :))))

miercuri, 7 septembrie 2011

Şi a început momentul în care toţi spun ' adio vară ' sau ' a venit toamna, nuu! '. Gosh. Totuşi, e un anotimp : |

vineri, 2 septembrie 2011

Poveşti .

Nu mai am imaginaţie! Nu ştiu ce e cu mine. Nu mai am idei şi dacă, printr-o minune, am, atunci nu pot să le aşez de hârtie. De aproximativ o lună mă chinui să scriu la Sângele tău este cerneala mea, dar nu-mi place ce a ieşit. Aşa e la celelalte poveşti ale mele - ce să spun, la Când fulgerul loveşte am scris 3 rânduri .-.  .
E prima dată când fac aşa ceva şi nu ştiu dacă să mă simt prost sau să mă bucur că, prin absurditate, o să îmi răspundă cineva la întrebare. Însă pot spera, nu? :]]
Ce părere aveţi despre un extra Shawn la Sângele tău este cerneala mea? Chiar aş vrea să vă ştiu răspunsul, pentru a vedea dacă m-am chinuit degeaba sau nu. Şi de aceea vă cer să fiţi sincer.
well, vă aştept răspunsurile - dacă vor exista (: .

Metal.

duminică, 28 august 2011

Noua temă e hidoasă. Nu-mi place. NU.
Ar trebui să caut alta xD.
Şi n-am nici o idee despre ce să scriu la Sângele tău este cerneala mea sa Când fulgerul loveşte.
Mda.

vineri, 26 august 2011

Blog.


Fără alte introduceri, acesta este noul meu blog şi mi-ar face plăcere să-l... vizitaţi. Desigur, nici la Back in Black nu o să renunţ - NICIODATĂ - , dar cel nou se bazează pe o altă temă şi, nedorind să le fac omletă în BiB, o să le sortez.
Acum, probabil că vă întrebaţi Despre ce vrea să vorbească ameţitul ăsta în noul forum? Am să vă explic pe rând, încetul cu încetul că eu sunt mai moş. Şşş - nu v-am spus eu asta, da? * smile * Okay. Pe micul meu monstruleţ o să scriu despre... părerile mele în legătură cu filme/cărţi/jocuri pe PC/ţări şi o să pun diverse poze din cauză că îmi e mai uşor să utilizez blogul decât tumblr - probabil că sunt mai obişnuit astfel. Desigur,  nu o să lipsească şi... mici suprize - să nu vă spun chiar tot. Ar strica surpriza, nu? DESIGUR!
Aşadar, fără a o lungi atât, vă aştept acolo cu braţele deschise şi ne mai auzim şi pe aici... în curând pentru a vă povesti o altă zi din viaţa lui Metal. :]]

M.

joi, 25 august 2011

Don't.

Da, da. NU MERGEŢI LA BOWLING CU NEPRICEPUŢI.
Exact.
Azi am fost la bowling cu Rose şi Alice. Niciuna nu ştia să joace şi a trebuit să fac pe profu' ăla bun şi, desigur, am râs la faulturile lor. Geez. Cică : de ce arată un X acolo? Nu-mi dă punctaj?! Nesimţitul! =]] . Mda, cam aşa erau fazele de după faulturi.
La al doilea joc, Rose a scăpat o bilă de OPT KILE pe piciorul meu. OPT! Mda, m-a durut de-am MURIT, dar acum că stau în pat îmi e bine. Mă dor puţin degetele când merg, dar bine c-am avut skaterii şi au mai atenuat puţin - mai mult! - durerea. Anyway, NU mă mai duc niciodată cu ele la bowling că mă aleg cu dureri uriaşe.
Mda.
Vă las că ador să fac postări scurte : D .
BYE.

duminică, 21 august 2011

Summer.




My awesome holiday


2011


Barbados; Athens




Cum v-am promis, sunt aici, pregătit să scriu o mulţime şi cu poze nu foarte reuşite, dar decente - nu-i vina mea că CUIVA pe nume Rose îi tremură mâna şi mişcă aparatul. Anyway, acest post e făcut ca să-mi pot aminti la bătrâneţe - dacă oi mai ştii numle blogului :]] - cum a fost această vacanţă genială.

Am plecat, acum două săptămâni, la o oră ORIBILĂ din Londra către aeroport şi am stat acolo, aşteptându-i pe ceilalţi şi aproape pierzând avionul. Desigur, oamenii se mişcă mai încet în zilele noastre, mai ales dimineaţa. Şi am alergat după nenorocitul de avion şi ăia ne tot strigau numele în draci. Când Alice a strigat: Shut up, fucking woman! ( cea care vorbea la microfon ) , toţi s-au uitat îngroziţi la noi şi unul ce lucra acolo voia să ne dea afară din aeroport pe motivul : limbaj neadecvat. Sure, sure. Când am ajuns în avion, m-am trântit pe scaunul meu de la geam şi am privit. Mă voi face privitor :)) . Yeah, şi toţi stăteau cuminţi când un tip se ridică de pe scaun şi urlă: IT'S OKAY TO BE GAY! şi îl priveşte pe Kay - un prieten cu părul mai lung. Şi când întrebăm noi ce vrea, el zice şi mai tare: I'M GAY! HE FUCKS ME! şi arată către un alt tip, ce murea de ruşine. Şi, ofc, noi muream de râs, iar femeile de la bord încercau să îi calmeze - sau să se calmeze pe ele pentru a nu-l arunca din avion pe cel ce ' disturba ' .



După un drum lung, fără alţi gay, am ajuns în Bridgetown, Barbados. Totul decurgea bine, când am realizat că îi pierduseră bagajul lui Richelle - o tipă mult prea ÎNŢEPATĂ. Făcea crize pe acolo, enervându-se şi aproape bătându-l pe prostul de Kay când un tip de vreo 40 de ani vine la noi.
Him: Are you single, young lady?
Richelle: Yes. Do you want to be with me?
Him: No! Here, it's your luggage!
Noi muream de râs şi tipul pleacă ruşinat că i-am ţipat eu că-i pedofil. My bad :]] . După ce R. îşi recuperează bagajul, plecăm spre hotel. Finally!



Şi ajunserăm şi noi la Hotelul Sandy Lane din Barbados. Deci nu puteam să ne ascundem uimirea când am văzut hotelul care era... Mda, nici nu pot să găsesc cuvinte pe măsură. Însă asta i-a închis gura mătuşii lui Alice când a spus că un hotel de 5 stele e prea mult. Myah, era paradisul şi lui James îi curgeau balele din gură când am intrat în el. It was so epic! Venise recepţionerul şi i-a şters cu o batistă saliva. Myah, şi ne străduiam să nu râdem ca proştii. Mdaaa. Şi noi eram în pantaloni scurţi, tricouri şi şlapi şi ceilalţi la costum. Eram : . Ne ducem noi la Villa că, deh, eram un grup format din un adult - poor auntie - şi şase ' copii ' . Şi acolo rămăsesem cu gura căscată. Şi când am fost la plajă eram gen: ' ce altceva mai putem găsi ? ' :/ . Ofc, toţi de acolo drăguţi and stuff, plini de bani şi de fiţe.





Eram pe plajă într-o zi şi m-am dus în apă cu Kay şi James - fetele cică se bronzau - şi când ies vine o tipă la mine şi îmi zice: Ohhhh, you're so hot! Can you, please, fuck me? James râdea în barbă, eu mă chioram la ea, iar Kay îi zice calm ceva gen: MUUUUUC! Ne uităm toţi la nasul ei şi din el curgea un MUC VERDE. =]] Am început să fugim de ea în tip ce se băga în apă să-şi şteargă ' trofeul ' . Anyway, toate zilele am fost vânat de tipe că cică bronzul e cool. As you say, but let me alone. :]]





O, da. Într-o zi eram cu Rose la watersports ' to have fun ' şi ne-am decis noi, deştepţii, să ne dăm pe banană. Zis şi făcut. Eram toţi şase căţăraţi pe ea, Rose ultima. Face ăla o curbă după care te întrebi dacă mai eşti în viaţă, iar R. cade. Când se ridică, începe să ţipe ceva gen: ÎMI INTRĂ ÎN CUR. BANANA! =]]]]]





Yaps, yaps. Am jucat tot ce era posibil, am zăcut cât de mult era posibil şi ne-am distrat la MAXIM. Chiar şi când am fost la a kind of date cu Rose. Let me remeber :-? . Oh, yeah. Eram la piscină şi vine unul la noi şi cică: You won the big prize! Okaaay. Nu făcuserăm nimic şi câştigaserăm :]] . Dada, câştigaserăm titlul de Cel mai bun cuplu or something. Yeah, şi ne puseseră pe căcatul ăla de bentiţă de câştigători : That hot girl and That hot guy. Yeeees :]] . Primiserăm o masă gratuită la unul dintre restaurantele hotelului, la lumina frumosului apus, L'Acajou se numea parcă. Vai, dar era o vedere aşa genială şi mi-a fost ATÂT de cald în cămaşă când mai bătea şi soarele pe mine :-".



Barbados e o insuliţă atât de genială din Caraibe încât aş fi stat o viaţă acolo, nu doar o săptămână şi jumătate. Este cunoscută ca şi ' Mica Anglie ' fiindcă majoritatea străzile au aceeaşi denumire ca un UK, fiindcă se păstrează un aer englezesc, fiindcă se păstrează ceaiul de la ora cinci şi fiindcă se joacă cricket. Yeah, eram ca şi acasă. It was lovely.

Însă am avut pe tot parcursul călătoriei probleme cu părul. Ba era roşcat ( ştiţi că m-am vopsit ) , ba devenea şaten deschis, ba blond, ba naiba ştie ce culoare. Bine că am găsit un loc unde m-am putut vopsi la loc brunet.





Oh. Şi, Kay şi James au participat la un concurs gen cine-i cel mai gay cu mulţi alţi tipi. Yeah, concursul era EPIC fiindcă îi punea să facă chestii de tipe, iar cea care fusese aleasă să prezinte era * TADAAAM * Richelle.










And now, zburăm în celălalt capăt al lumii. Grecia. Nu ştiu de ce a vrut Richelle să mergem în Atena, dar augustul nu e o lună tocmai potrivită pentru a merge acolo. Nu mi-a plăcut deloc capitala Greciei şi nu m-aş mai duce niciodată acolo. Okay, poate fuse prea cald, dar nici Acropolele nu mi-au plăcut. Chiar deloc. Acropolele mi s-au atât de fake fiindcă aveau schela pusă şi fiindcă piatra nouă era mai deschisă decât piatra veche, de pe vremea lor. Pe lângă asta, pietrele nu m-au impresionat deloc. Plus că erau 40 de grade şi muream de cald acolo. MUREAM.





După ce ne-au călit la ora 1 pm la Acropole, fetele - în special Rose - ne-au cărat la cumpărături. Oh, da, era o stradă Ermou plină de magazine şi pe o parte şi pe alta. Vai, şi intram în fiecare magazin doar pentru că avea aer condiţionat. dada. Am stat ORE la cumpărături şi când ne-am oprit la o terasă, auntie s-a prăbuşit pe un scaun şi acolo a rămas. Bine că aia de la terasă a venit cu pahare cu apă din partea casei fiindcă muream de apă. Lovely. That glass of water saved my life.





Cumpărături am făcut şi noi, băieţii, dar mai pe seară şi doar la magazinele de ochelari de soare - RayBan rulz - şi la librăria Public - era un rând întreg luuuung de muzică metal. So lovely. And PC games. Heaven. Şiii... am stat două ore acolo - e gen Diverta, btw.





Pot să vă spun clar că Atena e plină de aurolaci. Seara numai ei sunt pe stradă. Unii umblă prin coşuri de gunoi, alţii se pişă pe clădiri, alţii cară chestii mari înfăşurate în ambalaje negre şi sunt toţi negri. Şi put. Şi ce put. Vai. Şi acum o poză reprezentativă. Ăştia erau peste tot pe stradă. Peste TOT.




Oh, da, şi e singura ţară unde am văzut porumbeii stând la umbră sub tufişuri. Yeah. Şi unii erau morţi pe asfalt de la căldură. It was kinda.. weird.




Şiii... iubita mea Rose a făcut băşici în talpă! Yeah, şi Richelle şi Alice. Iar lui Kay i s-au colorat tălpile în verde =)). Don't ask me how. Avea şosete şi tenişi, dar i s-au făcut verzi =]].




Hai că vă las că sunt terminat.




END

H..ho...home

Yeah, i'm finally home from my awesome... trip. M-am distrat enorm şi au fost faze... how can i say it, yeah, au fost faze de-a dreptul epice. EPICE. Now nu voi începe să vă povestesc TOT - îi prea mult pentru mine la ora asta, abia ajunsei acasă şi sunt too tired şi arddd - dar voi reveni cu un post pe măsură. Oricum trebuie să pun pozele pe laptop şi să vă istorisesc lucruri care mi se par... incredibile. Cel puţin, eu n-am mai văzut aşa ceva :]] .
Postul ăsta a fost pentru... i don't know for what. A fost pentru a-mi anunţa prezenţa aici şi pentru a spune că sunt alive. Ce s-ar face lumea fără mine? :> AR MURIIIIII ! :
Şi că tot ARDDD - o să spun în post :-" - să ştiţi că ard în flăcări pentru vooooi :]]]]
Geeez. Too tired. xD
AM ŞAIŞPE ANI! ŞAIŞPE!
HAH

vineri, 29 iulie 2011

Forever redhead

Pentru că îmi place să fac cântece stupide şi pentru că îmi place să râd cu Abbeh - atunci se nasc toate ideile geniale :]] - revin cu un nou hit marca Metal. :]] E unic, e extravagant, e genial!
Şi e făcut după versurile de la Forever Young că, deh, de asta râdeam eu cu little A - cum poţi să asculţi de nu ştiu câte ori în continuu melodia asta? :]]
Necorectat.


Forever redhead


Let's be redheads in style, let's be redheads for a while

Natural color can wait we're only redheads

Hoping for the red but expecting the black

Are you going to be a redhead or not?

Let us die redheads or let us be redheads forever

We don't have redheads but we never say never

Sitting in the chair, life is a short redhead life

The music's for the redheads

Can you imagine when you are a redhead

Turn our redheads into the sun

Praising the stylist we're redheads

The music is played by redheads.


Forever redhead, i want to be forever redhead

Do you really want to be a redhead forever, forever forever

Forever redhead, i want to be forever redhead

Do you really want to be forever redhead

Forever redhead


Some are like blackheads, some are like purpleheads

Some are like brownheads and some are like blueheads

Sooner or later they all will be gone

Why don't they stay redhead

It's so hard to get blackhead without a cause

I don't want to perish like a fading blondehead

Red is like rubies in the sun

And rubies are forever

So many advetures couldn't happen today

So many songs we forgot to play

So many dreams are swinging out of the red

We let them come true


Forever redhead, i want to be forever redhead

Do you really want to be a redhead forever, forever forever

Forever redhead, i want to be forever redhead

Do you really want to be a redhead forever forever forever

Forever redhead, i want to be forever redhead

Do you really want to be a redhead forever, forever forever

Forever redhead, i want to be forever.

joi, 21 iulie 2011

Earl and Fairy; Special A

Earl and Fairy



Ăsta e un anime pe care l-am terminat acum... 5 mins or something like this. Anyway, am avut o călătorie de o zi and toţi spuneau că Earl and Fairy e un anime mişto. Şi aşa l-am văzut.

Acţiunea se desfăşoară în secolul 19, în Londra - ăsta fiind unul dintre principalele motive pentru care m-am uitat. O tipă, Lydia este un Fairy Doctor, o persoană ce poate vedea zâne şi tot felul de chestii supra naturale. Viaţa ei este dată peste cap când se întâlneşte cu Edgar, the Blue Knight Earl - dacă nu mă înşel. Şi de aici izvorăsc tone de probleme, pentru ca să nu o mai lungim.
Părerea mea? Well, it was kinda boring. The same romance and comedy thing. Anyway, I liked it because it was fantasy * laughs * . Oricum, e cam banală povestea, dar bună de privit când eşti pe drum. Oricum, comedie a fost în unele părţi, dar nu o să spun care fiindcă ar strica tot farmecul.
Ideea animeului, însă, mi s-a părut drăguţă - alt motiv pentru care l-am vizionat - fiindcă nu am mai văzut Fairy Doctors - nici nu ştiu cum să traduc asta : )) - şi nici o poveste atât de încâlcită. Anyway, mă nemulţumeşte faptul că se încadrează în genul ' romance ' şi, deh, ăia nu s-au sărutat nici o dată. Nu că aş ţine morţiş să facă asta, dar în alte animeuri TOT romance, unii şi-o mai şi trăgeau :]] .
Grafica nu e cine ştie ce, având în vedere că l-am văzut pe Youtube. Nu e nici spectaculoasă, dar nici de căcat. Relativ bună sau medie. Personajele au fost drăguţele, mai ales That Girl - i can t remember her name - fiindcă chiar semăna cu o zână. Anyway, mi-a plăcut şi Raven la aspect, în special chestia aia a lui cu ochiul, pretty nice. Şi Edgar - what a name . . . - a fost frumos conceput, mi-a plăcut culoarea ochilor săi şi, poate mi s-a părut, dar semăna incredibil de mult cu Yuki Eiri - FANELE GRAVITATION ! :]] Oricum, erau şi personaje cu adevărat hidoase, din punctul meu de vedere: sora lui Raven, tipul cal, for example - they ' re so... bleah că nici nu le pot ţine minte numele :]] .
Acum nu ştiu dacă să vă recomand cu atâta căldură animeul fiindcă pe mine, băiat fiind, nu m-a dat pe spate the same old love story. Însă, ce vă pot spune, e că dacă vă place genul romance şi dacă vă place fantasy - ul, îl puteţi viziona cu... destulă plăcere.




Special A

( S.A.)


Special A este un alt anime pe care l-am vizionat... ieri :]] . Yeah, sunt pe drum şi în maşină nu îmi găsesc ocupaţii foarte bune + că sunt mai multe fete decât băieţi şi ele iubesc romanticul. Poor me :]] .
În acest anime este iarăşi prezentă o poveste de dragoste kinda weird: Hikari şi Kei sunt cei mai mari rivali, Kei fiind tot timpul pe locul întâi, urmat de Hikari - always number two. Şi, desigur, Hikari îl tot provoacă pentru ca ea să fie no.1 şi niciodată nu reuşeşte să îl învingă. Apoi, Kei începe să simtă ceva pentru ea şi... de aici începe adevărata poveste. Este, actually, aventura a şapte elevi dintr-o clasă specială ce încearcă să rămână uniţi. Something like this.
Povestea mi s-a părut... epică. :]] Spoilers! Nu, povestea de dragoste - cică - nu m-a sensibilizat,ci m-a amuzat teribil, precum şi comportamentul lui Kei şi al lui Hikari. Anyway, a fost un anime ce a avut la bază una dintre cele mai refolosite idei evăr : tipul e bolnav, tipa are grijă de el şi se sărută. Yeah. Tipic. Mă rog, acum depinde şi modul în care este povestit totul şi suspansul - astea-s lucrurile ce dau un plus unei poveşti.
Ei bine, eu am fost ţinut în suspans şi speram ca să nu se termine totul ca în basme. Anyway, mi-a plăcut cum ' momentul culminant ' a apărut aproape în ultimul episod când, yeah, nu mă aşteptam să se întâmple ceva :]] . Mi-a plăcut, ofc, că ulimul episod s-a desfăşurat în Londra. Văd că japonezilor le place oraşul. * laughs *
Grafica a fost okay, mai bună decât la Earl and Fairy i think, deşi picioarele personajelor mi s-au părut cam lungi la început. Oricum, m-am obişnuit rapid cu ele, deci ar fi putut fi doar o impresie.
Pe acesta vi l-aş recomanda fiindcă chiar m-a impresionat Kei prin trecutul său şi comportamentul său impasibil. Oricum, e mai romance decât Earl and Fairy şi are o tonă de comedie :]] .

Mno, cam atât, I guess. Poate data viitoare revin şi eu cu un post în care să vorbesc despre animeuri horror sau, dunno, but nu romance. Majoritatea poveştilor sunt fumate, chiar mă întreb dacă o să găsesc una originală.


Până data viitoare când ne auzim... enjoy the summer!

Metal.

marți, 19 iulie 2011

Redhead.

Sunt un redhead. Am un păr atât de roşcat încât atunci când mă uit în oglindă, nu mă văd pe mine. Sunt atât de diferit =]] . Cred că o să am pică pe tipele astea toată viaţa că, deh, mi-au spus că e ' un şaten mai deschis ' , nu roşcat. Ele spun că stă bine, but... :]]
Redhead here.
Reeed.

Arăt exact ca Charlie Mc Donnell la culoarea părului xD .

duminică, 17 iulie 2011

22 de zile.



Yeah, acum am realizat că mai sunt 22 de zile până la legendara zi de opt august, mai exact ziua mea. Pică luni, din păcate, whatever. Oricum, abia aştept să fac şaişpe ani. ŞAIŞPE. Dacă la cinşpe a fost nebunie, la şaişpe o să fie... mă abţin :]] .

La cadouri nu m-am gândit,deşi toţi mă întreabă :]] . Vreau doar nişte căşti de la Skullcandy şi o husă pentru iPhone şi iPod tot de la ei. Mă rog, la restul nu m-am gândit.



22 de zile. 22. 22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22.22. 22.22.22. 22. 22.


Mda. Nici o legătură cu poza. Doar mi-a plăcut.

joi, 14 iulie 2011

The Big Apple

Fiindcă am găsit o oportunitate printre vizitele de la Empire State Building şi plimbările obositoare pe Fifth Avenue, am decis să vă spun care este treaba cu NYC şi The Big Apple.


Deci, pe vremuri, în New York se organizau curse de cai, la care mizele erau foarte mari şi cel care câştiga, primea un premiu uriaş. Ei bine, acel premiu uriaş - ce era format din bani - se numea ' The Big Apple ' , un loz noros. Şi fiindcă aceste curse aveau loc în jurul New Yorkului, au numit oraşul ' The Big Apple ' .


Mai există încă o altă "părere" ce spune că într-un copac numai un măr este mare şi frumos. Ei bine, New York City este cel mai mare oraş din America, cu cea mai mare populaţie. Acolo este centrul tuturor lucrurilor and so on. Şi, fiind cel mai mare şi mai ' genial ' oraş din America, a fost asociat cu cel mai frumos şi mai mare măr din copac, fiind poreclit ' The Big Apple ' .


Ce pot să mai spun? Poate doar că e foarte bine că NYC se numeşte ' The Big Apple ' fiindcă chiar este o comoară, un oraş pe care îl ador.


Însă acum vă las fiindcă asta a fost doar o postare fugitivă fiindcă vă promisesem că o să scriu : - ".



See ya.

luni, 11 iulie 2011

Problem.

Hallo, halloo~

Azi am trecut prin experiente minunate cu telefonul meu - un iPhone 4 pe care l-am injurat tot incontinuu timp de 3 ore. Yeah. Am plecat intr-o mica vacanta prin NYC si, na, stiind ca telefonul merge, l-am luat numai pe asta. Da, da, merge. Sure! Si m-am trezit in apartament, vrand sa sun pe cineva cu telefonul in mana. Dau sa sun si, buf, se blocheaza. Si nu asa, normal, sa se vada imaginea. Nu, nu. Trebuia sa mai si vibreza ca tampitul. Vai, si facea un zgomot si nu dadea nici un semn de viata. Screenul era negru, mort, iar butoanele nu raspundeau. Am zis sa-l las sa se descarce ca mai avea 30% baterie, dar in 2h nu s-a oprit, tot baraia. Asa ca am cautat disperat pe YouTube ceva ajutor - prea marit sa fie acest site! Si am gasit. Daca cumva vi se blocheaza si nu mai merge, dar vibreaza, tineti apasat butonul Lock si cel Home si apoi o sa functioneze ;) .
Si asa mi-am luat o vacanta neanuntata cu prietenii in NYC. Fun, fun, fun! Desi diferenta de fus orar dintre Londra si NY ma distrge. Acasa e 00:08 si aici 7:08 pm. Yeah. O sa ies prin oras cu tipii si tipele ca, deh, I love NYC si vreau sa profit din plin - si sa ma obisnuiesc cu orele :]] . Whatever. Maine am o zi plina, can't wait. Maine, cand o fi si asta aici :]] .
Well, ma duc sa ma imbrac si imi pare rau ca lipsesc diacriticile, dar acest post este de pe REPARATUL meu telefon - yeah, daca nu isi revenea, imi petreceam seara cautand un telefon :]] .

De ce New York se numeste The Big Apple? Stie cineva? Fara a trisa.
O sa revin cu un post cu raspunsul in curand.


Have a nice day or night or whatever it is :]] .

miercuri, 29 iunie 2011

Naruto. Bleach. Book.

Azi a fost my... bored day. Yes, n-am avut niciun plan sau ceva... Actually, n-am ieşit din casă şi m-am gândit la my old...old obsessions. Nu, nu m-am gândit doar căci am şi... vizionat. Însă să o luăm cu încetul.


Naruto


Yeap, când eram mai mic - ca să nu spun MIIIC - îmi plăcea acest anime. Apoi, nu mi-a mai plăcut fiindcă cei din grupul meu de amici nu mai erau tentaţi de el. Şi l-am stocat în căsuţa din mintea mea sub numele de : stupizenie. Şi nici că nu m-am mai gândit de atunci la Naruto. Ei bine, azi m-a reapucat dorul de acest anime fiindcă ascultasem un opening, cel de la sezonul al treilea, şi mi-am amintit că îmi plăcea pe vremuri compotamentul lui Sasuke şi că-l detestam pe Naruto. Şi am spus: why not? Actually, eram şi curios să aflu de ce nu îmi plăcea Naruto :]] . Am început să mă uit de la episodul 75, cred. Yeah, 75 - Sasuke's decision: pushed to the edge! Şi mi-am dat seama că tot îl simpatizam pe Sasuke şi mi-a plăcut. Aşa am ajus să vizionez zece episoade. Şi am ajuns la concluzia că îmi place şi personajul Naruto. I was surprised by that battle. Niciodată nu am crezut că o să-l bată pe Shukaku. En fin. Ofc, mi-a plăcut şi apariţia lui Itachi şi episodul Sharingan vs. Sharingan.

Însă, când l-am văzut atunci când aveam kinda 10 ani, era totul diferit şi mi-l amintesc diferit. Parcă erau toţi mai uniţi sau nu-mi aduc bine aminte. Whatevăr. Încă îmi place, deşi aş trece direct la Shippunden :]].


Bleach



Doamne, cât îmi plăcea şi îmi place şi îmi va plăcea animeul ăsta! Yeah, it's great. Nici nu cred că îmi displace ceva la el. De fapt, nu îmi plac două personaje: Rukia şi Ichigo. Yeah, personajele principale :]] . Eniuei, îmi place Histugaya - yeah, his hair and his personality, the sword and the bankai. Actually, îmi plac toate bankai - urile, sunt amazing, dar cel al lui Histugaya e genial. Yeah, poate-mi place mai mult fiindcă are legătură cu gheaţa - for sure! Oricum, nu m-am mai uitat de mult la acest anime - my bad - deşi e nasol că are tooone de episoade şi mi-e cam lene. Ştiţi cum e, când sunt atâtea, îţi şi lene să te apuci. Anyway, cred că sunt pe la 120 parcă :-? .

Azi, însă, am vizionat un film numit Diamond Dust Rebellion, pe care îl mai văzusem actually. Însă mi-a plăcut enorm de mult prima dată şi acum mi-a plăcut la fel de mult. Am fost atât de pasionat de tot ce se întâmpla, prins în acţiune încât atunci când s-a terminat eram gen: e gata? :[ . Yeah, I liked it because it was 'bout Hitsugaya, one of my fav. characters. Anyway, plăcut filmul şi vi-l recomand cu maximă căldură. Nu o să pun spoilere, incredibil!

În comparaţie cu primul film, Memories of Nobody, parcă, mai mult mi-a plăcut Diamond Dust Rebellion, dar sunt foarte diferite. Cel puţin, în al doilea, apare aproape numai Hitsugaya.

Urmează să vizionez şi Fade to Black, I call your name şi The Hell Verse, deşi mai mult mă tentează The Hell Verse.



Book



Am trecut ieri printr-un magazin fiindcă voiam neapărat să găsesc o carte care să-mi placă. Action, drama... ACTION. Yes, n-am găsit aşa ceva, my bad :]] . Dar am găsit una cu vampiri, Love bites de Lynsay Sands. Iniţial am zis că nu-i atractivă, dar am ţinut-o deşi speram să găsesc ceva mai bun. Însă nu, nu. 0 action for me. Only looove :]] . Am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut că era cu vampiri [ măcar puţină acţiune cer! ] şi pentru că îmi plăceau numele personajelor - Etienne Argeneau [ the boy - pretty weird name ] şi Rachel Garrett. Plus că pe spatele cărţii scrie:


Etienne Argeneau can turn one human into a vampire in his lifetime - an honour his kind usually reserved for their life mates, to let their love live forever.


and


Her life and his love weigh in the balance, and whatever Etienne does he may live to regret for eternity...


Nu am fost prea convins fiindcă cică e romantic comedy, dar n-am citit nici una de acest gen, aşa că am spus: why not?

Ei bine, încă n-am început să o citesc, doar două rânduri din Prolog, dar o să revin cu un post special pentru cartea asta, dacă tot i-am făcut reclamă atâta :]].


După un post kilometric Metal vă urează:

Good night!

Postări interesante.

 
Copyright 2009 Wind of change.. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase