Naruto. Bleach. Book.

Azi a fost my... bored day. Yes, n-am avut niciun plan sau ceva... Actually, n-am ieşit din casă şi m-am gândit la my old...old obsessions. Nu, nu m-am gândit doar căci am şi... vizionat. Însă să o luăm cu încetul.

Naruto

Yeap, când eram mai mic - ca să nu spun MIIIC - îmi plăcea acest anime. Apoi, nu mi-a mai plăcut fiindcă cei din grupul meu de amici nu mai erau tentaţi de el. Şi l-am stocat în căsuţa din mintea mea sub numele de : stupizenie. Şi nici că nu m-am mai gândit de atunci la Naruto. Ei bine, azi m-a reapucat dorul de acest anime fiindcă ascultasem un opening, cel de la sezonul al treilea, şi mi-am amintit că îmi plăcea pe vremuri compotamentul lui Sasuke şi că-l detestam pe Naruto. Şi am spus: why not? Actually, eram şi curios să aflu de ce nu îmi plăcea Naruto :]] . Am început să mă uit de la episodul 75, cred. Yeah, 75 - Sasuke's decision: pushed to the edge! Şi mi-am dat seama că tot îl simpatizam pe Sasuke şi mi-a plăcut. Aşa am ajus să vizionez zece episoade. Şi am ajuns la concluzia că îmi place şi personajul Naruto. I was surprised by that battle. Niciodată nu am crezut că o să-l bată pe Shukaku. En fin. Ofc, mi-a plăcut şi apariţia lui Itachi şi episodul Sharingan vs. Sharingan.

Însă, când l-am văzut atunci când aveam kinda 10 ani, era totul diferit şi mi-l amintesc diferit. Parcă erau toţi mai uniţi sau nu-mi aduc bine aminte. Whatevăr. Încă îmi place, deşi aş trece direct la Shippunden :]].

Bleach

Doamne, cât îmi plăcea şi îmi place şi îmi va plăcea animeul ăsta! Yeah, it's great. Nici nu cred că îmi displace ceva la el. De fapt, nu îmi plac două personaje: Rukia şi Ichigo. Yeah, personajele principale :]] . Eniuei, îmi place Histugaya - yeah, his hair and his personality, the sword and the bankai. Actually, îmi plac toate bankai - urile, sunt amazing, dar cel al lui Histugaya e genial. Yeah, poate-mi place mai mult fiindcă are legătură cu gheaţa - for sure! Oricum, nu m-am mai uitat de mult la acest anime - my bad - deşi e nasol că are tooone de episoade şi mi-e cam lene. Ştiţi cum e, când sunt atâtea, îţi şi lene să te apuci. Anyway, cred că sunt pe la 120 parcă :-? .

Azi, însă, am vizionat un film numit Diamond Dust Rebellion, pe care îl mai văzusem actually. Însă mi-a plăcut enorm de mult prima dată şi acum mi-a plăcut la fel de mult. Am fost atât de pasionat de tot ce se întâmpla, prins în acţiune încât atunci când s-a terminat eram gen: e gata? :[ . Yeah, I liked it because it was 'bout Hitsugaya, one of my fav. characters. Anyway, plăcut filmul şi vi-l recomand cu maximă căldură. Nu o să pun spoilere, incredibil!

În comparaţie cu primul film, Memories of Nobody, parcă, mai mult mi-a plăcut Diamond Dust Rebellion, dar sunt foarte diferite. Cel puţin, în al doilea, apare aproape numai Hitsugaya.

Urmează să vizionez şi Fade to Black, I call your name şi The Hell Verse, deşi mai mult mă tentează The Hell Verse.

Book

Am trecut ieri printr-un magazin fiindcă voiam neapărat să găsesc o carte care să-mi placă. Action, drama... ACTION. Yes, n-am găsit aşa ceva, my bad :]] . Dar am găsit una cu vampiri, Love bites de Lynsay Sands. Iniţial am zis că nu-i atractivă, dar am ţinut-o deşi speram să găsesc ceva mai bun. Însă nu, nu. 0 action for me. Only looove :]] . Am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut că era cu vampiri [ măcar puţină acţiune cer! ] şi pentru că îmi plăceau numele personajelor - Etienne Argeneau [ the boy - pretty weird name ] şi Rachel Garrett. Plus că pe spatele cărţii scrie:

Etienne Argeneau can turn one human into a vampire in his lifetime - an honour his kind usually reserved for their life mates, to let their love live forever.

and

Her life and his love weigh in the balance, and whatever Etienne does he may live to regret for eternity...

Nu am fost prea convins fiindcă cică e romantic comedy, dar n-am citit nici una de acest gen, aşa că am spus: why not?

Ei bine, încă n-am început să o citesc, doar două rânduri din Prolog, dar o să revin cu un post special pentru cartea asta, dacă tot i-am făcut reclamă atâta :]].

După un post kilometric Metal vă urează:

Good night!

Raise your glass if you are wrong.

Raise your glass if you are wrong in all the right ways.

Ăsta e momentul ăla al anului când sunt mândru de toate greşelile mele stupide - sau nu. Actually, sunt mândru de toate lucrurile greşite pe care le-am făcut în... toată viaţa mea fiindcă, fără ele, aş fi ajuns un robot or something weird. Nu aş fi eu cel de acum şi probabil că nu aş cunoaşte atâta lume minunată. Desigur că n-aş cunoaşte. Şi nici nu mă voi omorî pentru greşelile mele din trecut sau cele din viitor fiindcă, deh, suntem oameni, iar eu îmi permit să greşesc. Deşi sunt narcisist, consider greşelile un avantaj în viaţă. Consider că, prin greşeli, se pot realiza şi lucruri frumoase şi nu ai de ce să spui: Vai, am greşit! I'll be dead. No. Ai greşit, dar eşti om. Poţi să greşeşti, dar să ai dreptate. Who knows.

Dacă nu aş fi greşit o ridicare la pătrat în cadrul unei olimpiade, nu m-aş fi întâlnit cu tipa aia când trebuia să fiu la faza pe sector - la care n-am ajuns.

Dacă nu aş fi greşit, alegând să merg într-o tabără de engleză de căcat, nu mi-aş fi făcut un prieten bun - şi încă mai suntem!

Dacă nu aş fi greşit, dând un click pe o melodie de la Lifehouse, nu aş fi realizat că îmi place Lifehouse.

Dacă nu aş fi apăsat din greşală pe o tastă a telecomenzii, nu aş fi dat de Animax şi nu aş fi ştiut ce sunt animeurile.

Dacă nu aş fi dat din greşală pe linkul Zup - ului pe Google, nu aş fi cunoscut atâtea persoane geniale.

Şi, da, lista ar continua.

Însă eu consider că greşelile au partea lor de dreptate. Yes. Citatul de la început spune tot.

Azi, ei bine, mi-am sărbătorit greşelile cu nişte amici, ieşind într-un bar şi bând shot - uri. Yes, we raised our glasses because we were wrong in all the right ways. Până la urmă, toate greşelile noaste au dus la un lucru bun... Să admitem, toţi avem vieţi bune, fericite şi nimeni nu ne-a decapitat pentru o greşală!

Actually, cine n-a râs după ce şi-a adus aminte de greşală a făcut? Ei bine, când îmi aduc aminte de ridicarea aia idioată la pătrat, mă bufneşte un râs teribil * laughs * . Însă astea sunt amintirile care ne fac speciali şi unici în felul nostru şi care merită ţinute minte tot timpul.

So, ppl, raise your glass if you are wrong in all the right ways!

Yeap. Party.

Mă trec toate transpiraţiile. xD Why? Well, acum câteva zile, marţi, Sere a dat un examen la info. Şi, da, ea nu are emoţii pentru a vedea rezultatele, dar eu am. Şi încă câte... Eu am ajutat-o la anumite lucruri şi m-am străduit atât să o fac să înţeleagă. And.. so... am emoţii. Dar... sigur o să ia notă mare. CATEGORIC. FOR SURE. Şi iată cum devin şi mai insane :]] .

Mâine e ziua lui Serena şi eu abia acum realizez, deşi am ajutat-o cu pregătirile destul de mult. YES, YES, big party. I mean, e o petrecere în aer liber la noi acasă, dar ofc şi în casă. O să fie o zi atât de obositoare. But, cascadă de ciocolată, tot felul de jocuri, un uriaş tort, muzică, concursuri şiiii... multă distracţie. FUN! FUN! FUN! :] Vai, şi câţi o să vină. Din câte am văzut pe listă, o tonă şi nici nu conosc cine ştie câţi oameni :]] . YEAH. Anyway, e bine că casa e a noastră mâine şi tot weekendul că o să mai stea câteva persoane pe la noi sâmbătă şi duminică.

Cadoul. Yeah, big, big prob. Niciodată, dar niciodată, nu am ştiut ce să-i cumpăr unei fete. Nu conta dacă era tânără sau bătrână fiindcă nu ştiam. Şi nici acum nu am ştiut. Anyway, cadoul a ieşit destul de drăguţ. Iniţial îi cumpărasem o rochie, dar a văzut-o, deci cadoul a fost anulat. De această dată tot o rochie i-am luat. E neagră, goth, cu corset şi până la genunchi. Arată genial. Apoi, i-am luat nişte bocanci army până la genunchi, cu 20 de găuri parcă. Apoi, i-am cumpărat un laptop de la Apple cu imprimeul pe care îl văzuse pe net şi şi-l dorise de nu-ştiu-când şi un iPhone4 cu o husă genială - LOVE IT - fiindcă şi-a pierdut fostul telefon - stupid. Însă nu e cine ştie ce cadou, doar ce am reuşit să încropesc :]] .

Şi acum, ca de final, două poze ce seamănă cu rochia [ de precizat că a lui Sere e scurtă ] . And, yeah, nu mă pricep la rochii.

franceză o.o

Vă era dor de mine? Da, da, desigur :]] . Nu scăpaţi de mine atât de uşor. :]

Nu am o idee de post deşi niciodată nu am şi m-am obişnuit cu ideea. Tot timpul iese un post... lunguţ, chiar dacă n-am idei la început.

Am făcut câteva realizări notabile în aceste zile - aş fi spus săptămână, dar nu mai ştiu cât timp a trecut de la ultimul post o.o . Memoria ! :]]

So, realizările:

¤ Am terminat de vizionat Vampire Knight şi VK Guilty. Drăguţ animeul, chiar mi-a plăcut şi se clasează pe locul... al doilea, cred. După Kuroshitsuji şi înainte de Bleach. În fine, ar fi fost pe primul loc dacă mi-ar fi plăcut finalul de la Guilty, dar nuuu ! Nu pot să-l sufăr pe Kaname şi de la început mi s-a părut nesuferit, Zero a rămas personajul meu preferat pe tot parcursul seriei şi Yuuki e Yuuki. Însă nu mi-a plăcut că s-a profitat de Zero într-un asemenea hal. Eh, this is the life.

¤ Am început să citesc manga - ul VK. Am aflat că e mai diferit de anime şi vreau să văd cum. Sunt pe la capitolul 15, cred, şi urmează exact cursul animeului: Shizuka moare, Zero e ameninţat cu moartea şi aşa mai departe. Iar nesuferitul de Kaname tot nesuferit e. :]]

¤ Am luat nota 10 ! Mda, acum pun pariu că sunteţi gen: WTF?! Să vă explic. Azi au avut cei de a opta examenele şi vobeam cu Abbeh despre subiecte pe mess. Şi nu ştiu cum s-a ajuns să le facem - sau mai bine spus să le fac eu. Şi le-am ştiut pe toate :]] . Îmi place româna şi văd că mă pricep :]] .

¤ E ziua lui Sere şi nu ştiu ce cadou să-i iau. Nu e o realizare, dar e o problemă.

¤ Am cunoscut'o pe Andruşca aka Yaoi Maniac care e... genială. YES. E distractiv să vorbesc cu ea şi, also, e la fel de ameţită/aeriană ca şi mine :]] . Uneori nici nu mai înţeleg despre ce vorbim :]] .

¤ M-am uitat la un film în franceză şi n-am înţeles nimic. Sunt mult prea rârâiţi. Nu înţeleg nimic din franceză şi, chiar dacă şi eu sunt rârâit, nu cred că aş putea să îi imit vreodată.

End of the post. [ End of all hopes :-" ]

Succes celor cu examenele.

Am parte de o nouă problemă cu blogul şi de aceea nu pot să las comentarii and stuff. It sucks. En fin, voiam să vă cer scuze şi să îi răspund, în mod special, lui Namilicious.

@Namilicious, nu mă aştept de la nici un fel de pupincureli sau alte căcaturi, dar nu am avut timp să mă uit pe blog. Doar nu trebuie să stau din cinci în cinci minute aici.

Cât despre comentariile tale, pot să îţi spui clar, fără să neg sau ceva, că sunt răsfăţat. YES, I AM. And so... what? Diferă de părinţi.

Şi spuneam că iPhone4 e bun, că-mi place. Ideea e că e o difereţă între un om care e bogat cu adevărat - şi banii sunt făcuţi de el înşuşi - şi cei care s-au îmbogăţit peste noapte sau cei care îşi dau toţi banii pe un telefon. eu pur şi simplu spuneam că, în momentul de faţă, pentru toţi contează să aibă iPhone şi să şi-l afişeze peste tot pe unde merg. Telefonul nu e neapărat pentru mândrie, dar aşa e pentru anumiţi oameni şi asta o consider eu o fiţă. Dacă ai bani şi ai telefoane performante, dar nu te mândreşti cu ele, nu e o problemă. Eu niciodată nu m-am mândrit cu telefonul meu sau ceva. Îl am şi gata.

Eu sunt răsfăţat şi nu pot să spun că nu îmi convine acest lucru. Cum am spus, unii au iubirea părinţilor, alţii doar banii lor.

Nu toţi oamenii care sunt răsfăţaţi sunt şi fiţoşi. Nu neapărat.

Yes. No. What?

Yes. No. What?!

Yes, all the week I was like that.

De ce? În mod normal, aş spune că e o întrebare tâmpită, dar acum şi eu mă întreb acelaşi lucru. Sunt neatent - YES! şi dacă vorbeşti cu mine îţi trebuie multă răbdare şi nervi puţini :]] . Yes, asta când sunt afară cu cineva face2face pentru că in my little dark room i feel fine. Really. Îmi ordonez gândurile mai uşor, stau şi privesc pereţii şi scriu, mă relaxez, caut ceva care să-mi distragă atenţia. Dar când sunt afară... Vai, parcă şi lumina soarelui îmi omoară ochii, iar persoanele agitate, ce trag de mine cu disperare şi unele cu o îngrijorare falsă, mă disperă. Dacă nu m-aş simţi bine şi tu nu ai ţine la mine, nu mai bine mă laşi în pace în... mintea mea? IT WOULD BE A GREAT IDEA. dar îmi place să stau singur şi să pierd vremea, să nu fiu bătut la cap sau agasat cu întrebări gen: ce ai păţit? sau eşti bine? . YES, I HATE THEM. Aşa că în ultimele zile singura cale eficientă de a comunica cu mine e sfântul şi preamăritul messenger.

Ce am păţit? Să vă spun? NO. I really don't know what's going on.

Dacă ar fi R. aici sigur aş primi o replică gen: DEPRESIE! PIERI SATANO! Ce sigur? Clar asta aş primi cu un munte de râsete. OFC. Aşa aş face şi eu :]] .

YES, I'm insane. No, i'm not insane :]] . Îmi place doar să stau şi să mă gândesc la ultimele evenimente şi...şi... să fiu alone. Fără X, fără Y, fără nu mai ştiu cine. Şi, da, să colind pe site - uri ca să-mi distrag atenţia.

And, by the way, cu acest minunat prilej venit de la Cer, am început să mă uit la Vampire Knight. YES, I LIKE IT. De fapt, îmi place muuult. Plot-ul şi toate alea sunt superbe şi îmi place soundtrackul din primul sezon. Acum sunt la sezonul al doilea şi mi s-a dezvoltat destul de mult antipatia faţă de Kaname. Nu pot să-l sufăr din primul moment. E aşa un prefăcut şi faptul că a ucis-o pe aia Hio nu ştiu cum şi că a dat vina pe Zero mi se pare o tâmpenie. Plus că şi folosirea lui Zero ca pe un scut pentru Yuuki e o tâmpenie. De fapt, pentru mine, Kaname e un tâmpit. SORRY FOR FANS, but Zero mi se pare mult mai okay. Îmi place cum se luptă cu el însuşi în fiecare moment, acea bătălie interioară îmi place. Yuuki e foarte drăguţică, deşi e cam nasol că îi joacă şi pe Zero şi pe Kaname pe degete. Uneori spune că vrea să-l salveze pe Zero şi după spune că ar face orice pentru Kaname. Să se hotărască, aş sugera. Mie-mi place Zero. Ah, da, şi tipele din Night Class îmi plac, sunt mai drăguţe decât cele din Day Class şi îmi place atitudinea, deşi tipa aia care-l place pe Kaname nu mi se pare specială. Ofc, şi tipii din Night Class sunt mai... altfel decât cei din Day Class. Altfel însemând că s-a conturat foarte bine ideea că vampirii sunt clar mai frumoşi ca oamenii. Şi, da, Zero nu se pune fiindcă el ar fi trebuit să facă parte din Night Class.

Totuşi, Yuuki cu cine o să rămână? Eu ştiam că clar nu cu Kaname fiindcă am auzit că el e fratele ei - sau au o legătură de - asta.

Chiar acum am ascultat melodia Forever Young şi m-a făcut să mă gândesc la multe. Chiar mă gândesc la prietenii mei din fosta clasă. îmi e dor de ei şi tocmai am văzut poze de la banchetul lor.
Actually, mă gândesc cât de rău e pentru mulţi. Sfârşitul clasei a opta nu mi se pare uşor pentru nimeni. elevii se cunosc de opt ani, s-au format prietenii şi au făcut atâtea lucruri - bune sau rele - împreună, încât despărţirea e grea.

_______________

Nu ştiu ce e cu postarea asta :]] . NU E SCRISĂ DE MINE! sau poate e. Dar mai bine NU ESTE ! :]]] . E scrisă de clona mea dragă şi bună, nu de maleficul evil mind Metal. Nu, nu nu. Cred c-am înnebunit :]] .
Sunt aşa de entuziasmat că... vine weekendul b-) . Vai mie !

Smartphones.

Câţi oameni nu şi-au dorit ( şi au primit.. sau nu ) un smartphone? Câţi adolescenţi? De fapt, cine nu e atras de cuvântul smartphone. Te face să te gândeşti că eşti într-o altă lume şi că te desparţi de România, folosind diferite aplicaţii pentru a vedea un oraş, a te juca, a asculta muzică. Ai impresia că e un telefon perfect - genius - când, de fapt, nu-i aşa. Dar pentru România - o ţară în declin, cu condiţii low - toţi se gândesc că un smartphone le-ar îmbunătăţi viaţa. Bine, nu numai în România, dar şi în toate ţările planetei. Plus că într-o lume a tehnologiei şi a fiţelor, toţi vor cei mai bun lucru de pe pământ.





iPhone.





Tocmai am auzit zilele astea o tipă pe stradă, vorbind cu maică-sa. Nu era mică, dar nici mare. Gen 11 ani. Whatevăr. Şi mergeau ele două şi îi spune maică-sa ceva asemănător cu: Dacă nu faci nu ştiu ce, îţi iau telefonul! [ de menţionat că tipa avea iPhone 3Gs ] şi fata îi răspunde: nu am telefon! iar măsa: Dar ce ai? şi acum urmează răspunsul ce m-a uimit cel mai mult: Am iPhone! . Nu ştiu pentru voi, dar pentru mine e dovada clară că TOŢI copiii au devenit nişte fiţoşi uriaşi, faţă de vechile generaţii, care când erau mici aveau telefoane d-alea prăpădite cu vechiul şi unicul joc Snake. Ce vremuri...


Să revenim totuşi la subiectul nostru şi o să mă axez numai pe iPhone 3Gs şi 4, acestea fiind singurele pe care le am.


Ză 3Gs one: It sucks. Mie nu-mi place deloc grafica şi nici cum arată. Modelul ăla uşor curbat nu îmi place. În plus, telefonul ăsta a apărut anul trecut, parcă, şi are 2 megapixeli. I mean, atunci existau telefoane şi cu 5 px şi na.. nu mi s-a părut okay. În plus, sistemul e cam varză - cel puţin la al meu. Am încercat o dată să-i dau update şi s-a blocat, altă dată s-a blocat pt. că am vorbit prea mult la el şi s-a încins. Chestii de astea de căcat, ce nu ar trebui să se întâmple, părerea mea. Acest telefon, creat de Apple - firmă cu renume, care a întrecut încasările Google în 2011 - m-a dezamăgit.


Acum iPhone4. Ei bine, ăsta mi-a plăcut şi e telefonul pe care-l utilizez eu zilnic. E clar o îmbunătăţire faţă de 3Gs din toate punctele posibile. Grafica este mult mai bună, chiar perfectă, iar sistemul IOS de asemenea. Are cameră de 5 megapixeli, foarte bună, şi bliţ, iar în faţă are cameră pentru videocall şi dacă doreşte să-şi facă cineva poze la faţă :]] . În plus, e foarte subţire faţă de precedentul şi are un aspect potrivit pentru toţi oamenii - oameni de afaceri, doctori, whatevăr. De asemenea, nu am experimentate probleme cu el deloc.

În fine, eu recomand iPhone4 şi îl cataloghez ca un adevărat smartphone.

Questions.

Nu am idei de postări şi nici chef.
Azi am o petrecere cu clasa şi încă una la un hotel luxos şi aşa mai departe [ shit ] . Nu e chiar un banchet, dar altcumva nici nu pot să-i spun. Să zicem că rămâne petrecere. So, da, o petrecere plină de fiţe, unde toţi îşi etalează toate bunurile materiale - de la maşinile părinţilor până la cele mai mici detalii de la haine. Nu că mi-ar displăcea partea asta, dar petrecerile astea sunt detestate de mine fiindcă trebuie să fim eleganţi şi să dansăm. And i hate both of them. Mi-am luat un costum şi toate căcaturile necesare şi, din păcate, a trebuit să invit şi o tipă. E una din amicele mele cele mai bune, dar na, mai bine e singur că aşa cu ea ar trebui să şi dansez. oh well this is the life. Şi mai nasol a fost că a trebuit să umblu prin magazine împreună cu sor'mea adoptată, Serena, care e în aceeaşi clasă cu mine. Şi cum fiţele sunt la putere, a trebuit să mergem prin fiecare magazin unde rochiile depăşesc o anumită sumă. God, şi azi o să mă care la coafor să-şi aranjeze părul ăla deşi îi stă bine şi aşa. Nu o să înţeleg niciodată fetele.
Oh, şi la mulţi ani pentru ziua copilului, copiilor! O ocazie perfectă pentru a primi cadouri, nu ? :]] I loooove them. Da,da,da, ador cadourile.
Vreau la un concert. Neapărat. Şi am o poză la Serre gen : aguguduagugudu. Vai, ce faţă am acolo :]] .
De ce toate fetele îl adoră pe Laiho?
Şi când o să moară Justin Bibăl?
Întrebări... întrebări.
Eniuei, după o postare plină de nonsens, am să-mi iau jucăriile şi mă duc să mă culc că e devreme şi trebuie să fiu odihnit.