o zi nasoală cu Chumi. [ 6 days ]

Mda. Acum te întrebi cine e Chumi . Şi, poate, de ce i-am scris numele cu roz? Simplu, foarte simplu.
Chumi e o prietenă din copilărie şi acum are unşpe ani şi câteva luni. E o puştoaică de aproape doişpe ani. Porecla asta nu ştiu de unde o are, dar nu mă prea pasionează. Adoră rozul şi, desigur, Hannah Montana şi Jonas Brothers. Se putea să nu-i placă Justin Bibăl? Nu, îl adoră. E ea prietenoasă, dar azi m-a înnebunit. Părinţii ei eu montat-o la mine acasă pe la prânz nu ştiu de ce. Am lăsat-o în grădină cât eu stăteam la etaj, dar mi-a depistat camera şi m-a sâcâit la cap. Mă tot întreba : Cine e Jesus ? Cine e Nyuţă? God, mă scotea din sărite. Am amplasat-o la laptopul din birou, sperând să o să mă lase în pace. Nu. A venit să-mi zică că-i e foame. Of, şi eu nu ştiu să fac decât cereale cu lapte şi sandwichuri. Pfu, bine că era în frigider o pizza gata preparată şi trebuia doar încălzit-o. A mâncat toată pizza aia uriaşă şi apoi a stat cuminte pe canapea, la televizor vreo oră - două. Apoi, a început să mă bată la cap că vrea nu ştiu ce revistă Cool Girl nu ştiu cum. Am amânat-o nu ştiu cât că s-a jucat nfs pe play station, dar la patru şi ceva a explodat. A vrut aşa de mult revista aia de m-a târât afară din casă. Nici n-a mai vrut să stea cu mâţa în curte sau să admire nu ştiu ce floare îi plăcea. Aşa, i-am cumpărat revista aia şi apoi a mai văzut câteva magazine de haine. Nu m-a lăsat până când nu i-am cumpărat un tricou mov [ adoră movul ]. Am intrat într-un magazin unde am cumpărat o sticlă de Sprite pentru ea şi cinci cutii de RedBull pentru mine. Chumi a mai vrut şi două Snikers, Lays de sare, un corn SevenDays, Pim's şi Hubbabuba. Pacostea aia mică mi-a cheltuit toţi banii de buzunar în juma de oră. Când ne-am întors, a rămas în sufragerie, mâncânduşi mândră dulciurile, iar eu m-am refugiat în camera mea unde am stat şi-am stat fără să mă deranjeze nimeni. Ea şi-a citit revista şi s-a jucat, din nou, nfs, joc ce i-a plăcut destul de mult. N-am putut să fiu atât de norocos încât ea să nu se urce pe sk8ul meu. A căzut o singură dată în fund şi a zis că aia e o placă malefică şi că ar trebui să o arunc [ ce-mi doream să îi dau una în cur ! ] . Acum vreun sfert de oră au recuperat-o părinţii ei şi sper [ din tot sufletul ] să nu o mai aducă niciodată la mine căci a fost oribil.

plictisealăăăă

Salutare , dragul meu ce nu îmi eşti drag.
Azi a fost o zi în care sarcasmul meu a dat pe dinafară. Asta nu numai faţă de minunaţii mei colegi, ci şi faţă de profesori. Eram sarcastic până în măduva oaselor, dar nu-şi dădeau seama. Ciudat, dar neinteresant.
Revenind.
Azi m-am trezit incredibil de devreme, opt juma fiind o oră imposibilă de trezire pentru mine. Bine, am mai lălăit-o prin pat vreo două ore şi apoi am curăţat roţile de la sk8 şi am strâns axele. Un lucru ce mă relaxează. Apoi, cred că m-am îmbrăcat şi mi-am făcut ghiozdanul. Mă rog, am aruncat în el tot ce mi-a picat în mână, sperând să fie caietul potrivit pentru ce materii aveam. Apoi am prins sk8ul de ghiozdan şi m-am cărat la şcoală. Nu ştiu de ce m-am mai chinuit să-l prind de geantă că l-am scos în faţa blocului. Am mers pe skate până în apropiere de şcoală, când m-am întâlnit cu H. Am stat de vorbă ce am stat, mi-a analizat mâna, ajungând la concluzia că-i umflată [ după vreo 20 de minute de analize ]. Ce să-i faci, când mâna e umflată e atât de mică încât nu o poţi observa. En fin, la şcoală era aglomerat şi toţi se împingeau ca să intre primii în şcoală. Ce tocilari. Am întârziat la prima oră şi profa nici nu m-a observat când am intrat în clasă. Când am vrut să scot caietul de fizică, crap!, nu-l aveam. Ora trecu repede şi, ca leneşul, n-am notat nimic. În pauză, am ieşit afară, ca de obicei, şi am vrut să-l băgăm pe unu, Ţuculică, în tomberonul de gunoi. Ce cul a fost când am reuşit :)) Ăla zbiera să-l scoatem şi noi ne prăpădeam de râs. La ora de engleză, iar n-am avut caietul, fapt ce a dovedit cât de bine îmi fac eu ghiozdanul. În a doua pauză, cea de dinainte de sport, un coleg a picat la rezistenţă şi noi îl târam spre careu, el încercând să fugă cât mai repede. Când i-am dat drumul, a început să fugă şi să urle ca o femeie, adică ca-n desenele animate. :)) Orele trecură repede, la muzică am reuşit să şi aţipesc şi la matematică, unde trebuia să dăm test, profa a zis că eu nu dau din cauza mânii :]] . Cât noroc.
După ore, a venit proful de sport cu diplomele de anul ăsta. Le-a împărţit pe alea de la fotbal, mai apoi ajungând la baschet. Mamă, am primit vreo 4 diplome, pe una scriind : Locul I pentru cel mai bun jucător când este rănit . Am rămas perplex. Nu ştiam că există diplome şi pentru asta. Poate că te întrebi ce-i cu titlul diplomei, aşa că îţi voi explica, deci citeşte.
Ieri, am avut un alt meci şi eu aveam mâna distrusă. Totuşi am jucat şi, deşi lovită era mâna dreaptă şi eu jucam cu aia, am câştigat. Cul, nu? Adică, ştiu că-i cul. Oricum, ideea e că am câştigat şi că-s fericit că nu mi-am dezamăgit prietenii. Poate că am ratat cantonamentul ce era în weekend, dar, ce să faci, măcar am reuşit să joc în meciul ăla.
Ah, astă seară am trecut prin parc şi am făcut câteva trickuri, apoi discutând cu nişte prieteni despre Soniphere Festival. Tot se ceartă pe tema : Normal seat sau Golden seat. Contează? Nu. Pentru că eu trebuie să ajung la Metallica indiferent de locul unde voi sta.
Am terminat cu amintirile aşa că îţi urez un byeee !

pot să fiu uimit, nu ? :]

Binee.. Azi m-am trezit târziu, mai exact la 13.05 şi am realizat că începuse ora de tehnologie. Cât noroc pe mine :]] . M-am îmbrăcat în grabă şi m-am lălăit spre şcoală pentru că nu aveam chef de ora aia idioată. M-am mai întâlnit cu nişte prieteni, am mai băut un RedBull, alea alea. Am ajuns şi eu, victorios, la şcoală după ora de tehno şi profa nici n-a observat că nu eram la oră :)) cul, nu? În fine, la geometrie am făcut lecţia cu cercul [ d'oh... ce căcat... n-aveam compasu şi a trebuit să fac cercurile cu mâna liberă ] . La geografie m-a ascultat profa şi tot aia a făcut pe nemulţumita că cică nu m-a crezut că am dormit mult prea mult. Oricum, a zis că o să mă mai asculte. La chimie am făcut nu ştiu ce căcat pe care nu l-am înţeles defel, dar nici nu m-am chinuit :]] . Apoi a venit ora cu diriga, când trebuia să ne aducă tezele la română. Mamă, îmi era o frică, fiind sigur că nu o să iau o notă mai mare de şapte. Adicăă...am avut ceva greşeli, sau aşa presupuneam eu. Spre bucuria mea, am luat nouă patruzecişi m-am ofticat... Oricum, n-ar trebuit să mă plâng, nu? Şi, de la ora de desen am chiulit, cu scuza că mă simt rău. Trebuia să desenăm nu ştiu ce cercuri şi nu aveam compasu şi nici cheful necesar.
Banală zi, nu ?