Romanul adolescentului miop

Am dat peste cartea lui Mircea Eliade accidental, căutând ceva în cutiile tatei şi, ei bine, el m-a convins să o citesc. Şi fiindcă voiam să îmi ajut un prieten la rezumatul cărţii. El îmi spusese că profa lor de română le spusese să citească cartea în două zile şi să îi facă un rezumat. Şi cum eu am rubeolă, am zis să îl ajut.
Ştiam că Mircea Eliade este un scriitor foarte bun, plăcut şi credeam că şi Romanul adolescentului miop o să fie plăcut. Desigur, nu s-a întâmplat aşa ceva. Sincer să fiu, nu mi-a plăcut aproape deloc cartea.
Primul volum mi s-a părut mult prea plictisitor, gândurile şi frustrările personajului principal nereuşind să îmi atingă sufletul. De asemenea, mi s-a părut stupid cum el zicea că nimeni nu o să îi citească cartea - Romanul adolescentului miop - , dar continua să plănuiască tot felul de lucruri. În fine, conflictele sale interioare nu m-au pasionat şi, el fiind un licean, credeam că o să semene viaţa sa cu a unuia dintre noi. Poate cu a mea. Însă nu.
Singurul capitol care mi-a plăcut cât de cât a fost Corigenţa, când el rămâne corijent la matematică şi spune că nu îi pasă dacă s-a întâmplat aşa ceva. Şi planurile sale de învăţat, pe care nu le respectă absolut deloc. Ăsta a fost singurul lucru pe care l-am întâlnit în viaţa mea, în rest nimic.
Şi faptul că se ducea la curve să şi-o tragă. Really? Trebuia să fie 20 de pagini pe tema asta? Şi că el se simţea murdar după ce şi-a tras-o cu aia. Dar de ce s-a mai dus şi a doua oară? Mda. La luminile roşii, bordelurile.

Cartea a doua, Gaudeamus, parcă a fost puţintel mai plăcută decât prima. Poate şi pentru că a fost mai mult dialog :-". Şi pentru că mi-a plăcut foarte mult de Nişka, a fost personajul care a însufleţit întreaga acţiune. Bine, şi Bibi şi Andrei şi Nonora au fost în regulă. Însă Nişka a fost favorita mea. Nu mi-a plăcut însă concepţia pe care o avea personajul principal asupra transformării prin care trecea Nişka: cică o modela după propriul plac. Mi s-a părut o idee nebunească.
Şi finalul. Ea îi spune - mă rog, insinuează - că ţine la el, că îl vrea alături de ea şi el rămâne ca tâmpitul în casă, încuiat timp de doi ani, deşi Nişka îi era 'dragă'. Îi trimite până şi jurnalul său, însă nimic. Yeah, I was kind of pokerface. Şi el credea că iubirea e un sentiment mediocru. :| Okay, la el totul era mediocru. Nu mi-a plăcut defel finalul. Nişka se căsătoreşte şi el pleacă din oraş, lăsând în urmă toate amintirile, începând o nouă viaţă departe de fostul el. Dislike. Cam tâmpit...

Per total, am fost cam dezamăgit de întreaga operă şi nu mă aşteptam să îmi displacă atât de mult.
Sper că nu am jignit pe nimeni cu acest comentariu asupra acestul roman, însă aceasta e părerea mea sinceră asupra lui.

Vreau să citesc curând De veghe în lanul de secară, care sper să îmi placă mai mult.

Şi am rubeolă, am menţionat nu? :)). Fără şcoală, but I look like shit. Cu buliniţele astea mici pe mâini, picioare.. En fin, corp. Dots, dots.

Au revoir.

Îngerul nopții

Revin. Aveam cu adevărat nevoie de o nouă temă pentru acest blog, cea veche fiind destul de bleah ! pentru mine. Asta arată destul de acceptabil and I like that blue. Este despre muzică, deci e ok.



Acum câteva zile, am primit prin poștă câteva cărți din România de la o amică ( căreia îi place să citească cărți fantasy ) . Ieri, neavând ce face și plictisindu-mă, am început să citesc una. Era în română și, fiindcă n - am mai citit de mult o carte în română, m-am hotărât să văd despre ce-i vorba. Poate că dacă aș fi citit-o în engleză, ar fi fostt diferită and stuff, dar n-am căutat-o în altă limbă și m-am mulțumit cu ea - n română. Acum câteva minute am terminat-o și mi-a plăcut destul de multicel. Și iată că m-am luat cu trăncănitul și am uitat să spun numele cărții, poate unul dintre cele mai importante lucruri. Se numește Îngerul nopții și a fost scrisă de Becca Fitzpatrick, fiind publicată de editura Litera.
A fost cu adevărat interesantă cartea și, totodată, amuzantă. Acțiunile se legau între ele așa armonios, unele amănunte fiind așa de importante și, totuși, nesemnificative la început. Mi-a plăcut din cauză că o acțiune normală, pentru cititor, poate să fie atât de bine gândită, să aibă un rol așa de imens în carte. Desigur, și personajele mi-au plăcut foarte mult. Nora Grey, personajul principal, este o fată normală, care nu s-a îndrăgostit niciodată. Patch, este un tip foarte întunecat, care o sperie pe Nora, dar o și atrage. Iar Vee este prietena cea mai bună a lui Nora. Totuși, chimia dintre Patch și Nora m-a impresionat, precum și felul în care a fost scrisă cartea. Practic, nu puteam să o las din mână și după ce terminam un capitol, doream să-l citesc și pe următorul, fiind extrem de curios și parcă eram ținut în suspans deși unele capitole se terminau chiar banal.
Cel mai mult, pot spune, că mi-au plăcut două lucruri : felul în care a fost scrisă și legăturile dintre toate acțiunile. Spre exemplu, un tip care se duce la toaletă nu ar părea un lucru așa de interesant, de reținut, dar, mai târziu, acțiunea lui avea un rol important în toată povestea. Mi-a plăcut și misterul continuu ce a ținut până la sfârșitul cărții, unde am aflat destule lucruri foarte interesante despre personajele principale.
Desigur, totul a fost extrem de interesant și captivant și mi-a părut cu adevărat rău când am terminat de citit pagina 271 și am constatat că acela era finalul cărții, lucru ce nu mi s-a întâmplat de mult.
Dacă cartea scrisă în română mi-a plăcut destul de mult, atunci ce impact va avea asupra mea cea scrisă în engleză ? Chiar sunt curios. Dar, pentru moment, continui să savurez momentele din carte, replicile geniale ale lui Patch, acțiunea, ideile și tot ce a cuprins.
Sunt perfect de acord cu ce a scris Karen Kincy pe spatele cărții : „O combinație între un thriller și un roman de dragoste care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. O carte numai bună de devorat la gura sobei într-o seară ploioasă, cu tunete și fulgere.”
Ce m-a făcut să citesc cartea ? În primul rând, ce scria mare pe spate, cu roșu, în partea de sus a coperții, cu litere mari :

UN JURĂMÂNT SACRU
UN ÎNGER CĂZUT

O DRAGOSTE INTERZISĂ

Vă recomand această carte tuturor fiindcă este o lectură interesantă, captivantă și cu conexiuni foarte interesante.