Pagini

Un monstru ce-ţi devorează sufletul.
Se afișează postările cu eticheta holiday. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta holiday. Afișați toate postările

duminică, 15 ianuarie 2012

Wind of change.


Ştiu, nu am trecut de mult pe aici şi nu am de gând să explic de ce nu am mai trecut pe aici fiindcă nu are rost şi nu cred că i-ar păsa cuiva. Bine, poate i-ar păsa.
Nu cred că am o idee pentru acest post şi, probabil, am să improvizez, ca de obicei.
Probabil unii au văzut că am schimbat titlul blogului, precum şi tema. Sincer să fiu, Back in black a fost titlul blogului atât de mult timp încât sunt sigur că am crescut cu el, dar era nevoie de o schimbare. Îmi trebuia una fiindcă şi eu m-am schimbat de acum câţiva ani. Aşa că Wind of change mi se pare potrivit - pentru blog şi pentru viaţa mea personală, de asemenea. Totul trece prin schimbări masive, deşi nu le simt atât de mult. În plus, melodia din titlu, de la Scorpions - deşi cred că ştiţi - e favorita mea. Îmi place atât de mult, e atât de frumoasă.
Tema, ei bine, am schimbat-o fiindcă fosta temă, Crazy monsters, era una pentru children şi îmi place să cred că am depăşit faza de copil. Bine, nu în totalitate fiindcă sunt ameţit şi foooarte copilăros. Probabil că aşa o să fiu şi la treizeci de ani, who knows. Însă, să spunem că blogul a depăşit tema de copil, că s-a plictisit de monstruleţi. Nu-i aşa, WoC? De asemenea, îmi e dor de primăvară, foarte dor chiar. Cât am stat în Germania, am văzut numai zăpadă - zilnic ningea, era frig sau ceaţă. Îmi e dor de copacii înverziţi, de soarele ce îşi aruncă timid razele asupra pământului îngheţat. În fine, îmi e dor de tot ce reprezintă primăvara.

*

De pe la început - bine, nu chiar început - am dorit să vă povestesc câte ceva despre castelul din imagine. Ei bine, numele său este Neuschwanstein şi se află în Hohenschwangau, în partea de sud-vest a Bavariei. Castelul a fost construit în stilul romantic de către Ludovic al doilea al Bavariei ca un omagiu pentru Wagner. De asemenea, castelul a fost construit din banii personali ai lui Ludovic, fără să se atingă deloc de banii statului.
Castelul Neuschwanstein este unul dintre cele mai frumoase monumente ale Germaniei, fiind pe locul întâi şi, de asemenea, este cel mai vizitat din întreaga ţară. De aceea, castelul este închis doar trei zile pe an - parcă - , vizitatorii dorind să-l viziteze zilnic.Tot din cauza nenumăraţilor turişti, durata turului s-a scurtat, acesta durând aproximativ 30 de minute, timp în care vizitezi doar câteva încăperi - dormitorul lui Lugwig, grota, sufrageria, Hall of Singers, bucătăria şi sala tronului. Că tot am pomenit de sala tronului, ea este cu adevărat minunată, având nenumărate picturi şi un candelabru imens, dar e ceva ciudat la ea. Nu are tron. Da, ei bine, el nu a fost niciodată terminat, aşa că Sala tronului e fără tron :]]. Grota este un remake, ea fiind o încăpere asemănătoare unei peşteri şi destul de îngustă. Se aseamănă cu o grădină de iarnă. Oricum, foarte frumoasă. The Hall of Singers este cea mai mare sală din întreg castelul unde se organizau diferite spectacole de teatru şi, dacă nu mă înşel, încă ce mai organizează tot felul de spectacole. Pe pereţii scenei sunt nişte picturi cu adevărat magnifice, ce m-au surprins. De asemenea, patul împăratului e minunat. Nu, nu că m-aş arunca în el să mă culc, dar sus, pe el sunt nişte sculpturi migăloase în stil gotic la care au lucrat oamenii patru ani. Mult de tot.
Am uitat să vă spun ceva - un lucru ce m-a impresionat enorm. Neuschwanstein este modelul după care s-au luat arhitecţii de la Disneyland când au construit castelul din Frumoasa şi Bestia. Am rămas profund impresionat de această chestie - nu ştiu de ce, dar mă gândesc cât de frumos este încât a fost admirat de francezi. Da, eu l-am văzut iarna, când o parte din el era în consolidare, dar sigur o să mă duc să îl văd şi vara, în întreaga lui măreţie.
De asemenea, castelul are 200 de camere, însă  doar 15 au fost cu totul terminate, din păcate. Mi-ar fi plăcut muuult să locuiesc în el.
Neuschwanstein se află pe vârful unui deal, în apropiere de Castelul Hohenschwangau, locul unde a copilărit Ludwig. Se află în acelaşi oraş, de altfel. Desigur, Hohenschwangau nu este atât de spectaculos precum Neuschwanstein - care impune foarte multă autoritate şi care te lasă cu gura căscată când îl vezi. După cum am spus, e pe vârful unui deal ( Neuschwanstein ) şi, pentru a ajunge acolo, poţi să mergi pe jos circa 30 de minute sau să mergi cu autobuzul sau să mergi cu trăsura. Eu am mers cu trăsura fiindcă autobuzele nu circulau în ziua respectivă şi era destul de frig pentru mersul pe jos. A fost frumos, oricum.
Biletul doar pentru Neuschwanstein costră 12 euro, iar pentru ambele castele ( Neuschwanstein şi Hohenschwangau ) costă 24 de euro - din câte ţin minte. Copiii sub 18 ani intră gratuit. :)
Oricum, eu vă recomand din inimă să vizitaţi castelul Neuschwangau, e cu adevărat minunat.

Cam atât pentru astăzi, sper că a fost un post constructiv şi plăcut.
Au revoir.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Chestiuțe.

N-am mai scris de mult din cauză că nu prea am timp și mi-e lene. În plus, am uriașul pretext că nu mai știu ce să scriu. Mi-e lene să povestesc diferite lucruri and so on. Probabil că acest post o să fie plin de lucruri fără sens. Tipic mie.
Aici e frig rău de tot. Minus câteva grade, aș putea spune și ador serile de sâmbătă când e frig afară. Cu bf tolăniți pe jos, în fața tv - ului cu un bol uriaaaaș de floricele și sucuri și ciocolată caldă cu fișcă. Și, desigur, un film horror sau ceva - n genul. Kinda perfect day.
La școală, e totul binișor. Nimic rău.
Azi am fost la cumpărături. Surprinzător, dar am avut chef să - mi cumpăr haine. Și muuulte ! Vreo șase ore am umblat de nebun, cu Avril, uitându - mă prin magazine și stând pe acolo mult timp. Cum mă așteptam, am pierdut vreo două ore prin Pull & Bear. Îmi luasem cred că marea majoritate a cămășilor din magazin și am început să le probez and stuff. După am început cu blugii ( și mi - am luat trei negrii și unii de o culoare ciudată ) și cu tricourile. Pănă la urmă, mi-am luat tone de haine și niște skateri noi. Multe lucruri și, desigur, mi - am rupt picioarele și pe cele ale lui Avril. A zis că nu o să mai vină niciodată cu mine când o să am eu chef să - mi cumpăr new stuff * laughs * . Șiii. Sunt obsedat de cămăși în carouri și brățări d - alea din sfori. I really love them. * laughs * Și îmi iau o nouă pisică : > . E așa scumpică: blana gri, ochii albaștri și o fățucă d - aia frumușică de ursuleț. E și foarte jucăușă, also. Mai am de așteptat până duminica viitoare. Long time.
Și mai e o lună fix până plec în Austria. Sunt așa fericit. Can't wait. Abia aștept să - mi pun snowboardul în picioare și, de asemenea, și skiurile.
Și vine și Crăciunul curând.

Au revoir.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Vopsit.

N-am mai postat de ceva timp, presupun. Nu prea am chef. De fapt, n-am chef de nimic, doar să lenevesc și să pierd timpul. Mi-a ajuns până peste cap de teme și vreau o vacanță. Neapărat !
Cum mai e viața mea ? Destul de bunicică. Merg în Austria la snowboard și ski la iarnă și pot să zic că-mi convine. Mă înțeleg binișor cu părinții și asta e datorită faptului că nu comunicăm prea des. Aștept să vină Halloween - ul, una dintre sărbătorile mele favorite. Ador să mă îmbrac în monștrii și să îi sperii p - ăilalți. Anul ăsta e bine că pică duminică parcă și o să merg la o petrecere dacă nu mergem în excursie cu mai multe clase.
La școală e bine, dar m-am săturat de ea. În ultimul timp, profii ne dau multe teste și o tonă de teme. Azi dimineață stăteam în picioare și mă holbam la caietul și cartea de matematică ce stăteau așezate frumos pe birou. Pur și simplu n-am chef să fac vreo temă, dar cred că am să o fac p - aia la matematică pe laptop.
Azi am ieșit p - afară cu niște amici și am fost la mall. Inițial voiam doar să mâncăm și după să mergem la un film, dar ne-am întâlnit cu Avril și am renunțat. De fapt, asta era o ieșire ca - ntre băieți, să facem ce vrem și așa mai departe, dar, când ne fâțâiam, Avril mi-a sărit în spate și s-a ruinat planul nostru. Ne - a cărat prin toate magazinele ca să-și cumpere nu știu câte haine și dupaia, că nu obosise, ne - a luat să ne cumpere haine. Desigur, ce ne plăcea nouă nu era bun și ne-a îmbrăcat „unic”, cum ne spunea. Apoi, ne-am oprit să cumpărăm vopsea de păr. Poate credeți c - am înnebunit ( și eu cred asta ) , dar mi - am cumpărat vopsea roșie, albastră și maro ( pt. păr castaniu ) . Nu știu ce să fac cu ea. Inițial, voiam să mă vopsesc roșcat, de dragul de a mă schimba, dar apoi mi-a plăcut și nuanța de albastru și cea de maro. Poate le amestec și o să iasă o culoare unică * laughs * . Nu știu, o să văd. Dacă e, o să mă vopsească Avril. Poate vă întrebați de ce vreau asta. Ei, hai să vă explic. În primul rând, m-am săturat de părul meu brunet. De cinșpe ani numai așa e. Vreau o schimbare. În al doilea rând, trebuie să mă vopsesc pentru Halloween ( mă rog, dacă vreau să - mi duc planul la sfârșit ). Iar în al treilea rând, vreau să văd cum îmi stă cu altă culoare de păr. Nu știu dacă o să-mi fac, pentru început, doar o șuviță sau o să-mi fac direct părul altă culoare.
Rose m - a sfătuit să mă gândesc bine la asta și să fiu sigur când hotărăsc să mă vopsesc. Ideea e că dacă o să mă vopsesc și mă satur de culoare, o să - mi las părul să crească și o să arate aiurea la rădăcini brunet și în continuare roșcat / albastru / castaniu. Nu o să fie o problemă fiindcă nu cred că o să mi - l fac albastru ( nu sunt nebun cu adevărat ) , iar nuanțele de roșcat și castaniu nu sunt extrem de stridente. + părul meu crește repede și, dacă mă satur de culoare, o să scap de culoarea aia în patru săptămâni. Uneori mă bucur că crește repede, deși urăsc să mă tund des.
Luni, de asemenea, e o zi mare. Ce fac ? Tot ceva cu părul meu * laughs * . Nu mai am de ce parte a corpului să mă iau, așa că - mi fac diferite chestii la păr. Deci, am să - mi îndrept părul. Sunt tratamente d - alea ce țin 6 / 12 luni și o să-ți țină părul drept. Eu îl am ușor ondulat și m - am săturat de el. Îmi stă bine așa, dar și drept stă genial. Vreau să stea drept cât mai mult cu putință.
Pe la prânz, am avut program cu părinții. M - au luat de unde eram și am pornit spre două târguri, ca să zic așa. Prima dată am fost la un târg de turism ( Sun and Snow Show ) ce s-a ținut la hotelul Ibis. Erau tone de oferte de vacanță și cum toată familia adoră să călătorească, am decis să mergem chiar dacă la iarnă știm ce facem. Mama și tata au zis că - și vor lua liber și o să mergem o săptămână pe undeva prin noiembrie ( parcă ) . D - aia am mers la târg. De asemenea, s - ar putea ca după vacanța pe care o să o petrecem în Austria ( de revelion ) , să mai mergem undeva la ski sau doar așa, de plimbat. Eu sunt de acord, mai ales că ador să călătoresc. De fapt, plănuiesc să merg în insulele Caraibe / Hawaii / Tenerife la anul. Oricum, vreau într-o insulă. De asemenea, curând o să merg în vizită la niște rude ce locuiesc în Irlanda ( Dublin ) . Nu o să stau mult, dar e un prilej bun să mă mai plimb prin oraș. După târgul ăsta, am mers la un târg de cărți d - alea vechi, la mâna a doua. Nu am fi trecut, dacă nu ne - ar fi rugat o rudă ce locuiește în Franța, soția bunicului meu. Ei îi plac cărțile antice și ne - a rugat să trecem pe acolo. Cum l - a prins pe tata în toane bune, a acceptat să mergem. Ofc, eu n - am avut răbdare și m - am dus în mașină ca să mă joc pe PSP. Bine că nu trebuie să mă duc la poștă să trimit coletul că se duce cucoana ce face curat că trece mai tot timpul pe acolo.
Nu merge mess - ul ( din nou ) .
Cam atât.

Au revoir

luni, 11 octombrie 2010

Sexcursie.

S-a terminat și excursia.
Nu a fost cine știe ce, dar nici nasoală. Ceva... intermediar. Cazarea a fost bună, orașul frumos. Nimic de comentat. Totuși, profele cu care am mers erau cam ciupite. Tot urlau să facem liniște în autocar și să nu vorbim. Ce naiba ? Era excursie sau oră la școală ? Și am făcut tot ce au vrut ele. Am vizitat, am făcut drumeții. Bine, vizitatul ca vizitatul, dar drumeții ? Ce papucul meu ? Nu mă deranjează să merg pe jos, dar vremea era problema și când noi am protestat, profele n-au vrut să ne asculte. Și ne-a dus într-o plimbare printre munți pe o vreme total detestabilă. Bătea vântul și mai avea puțin și ploua. Am mers cinci kilometrii dus, cinci întors prin vânt, îmbrăcați subțire, pe pietre d-alea ascuțite de-ți treceau prin skateri și puțin urcuș. Mă rog, era și pădure și aproape întuneric căci ne-am întors la un moment dat că era prea întuneric și ne era frică să nu vină ursul după noi. Începuse să și plouă, iar eu i-am dat geaca mea lui Avril care era în mânecă scurtă cu o vestă deasupra. Ș-așa mergeam eu în hanorac pe ploaie și am răcit rău de tot.
La hotel a fost chiar ok. Camerele mari, încălzite și așa mai departe. Noi stăteam la etajul unu, ceilalți la doi și profele la trei. La masă ne-a dat șnițel și cartofi prăjiți ( mâncare ce arăta oribil ) , dar noi băieții am mâncat-o, fetele nu. De la 10 la 12 ne-am strâns în cameră la fete și ele stăteau și-și ascundeau sutienele și chiloții de noi că le căutam la bagaje * laughs * . După a venit profa și ne-a trimis pe toți în camere că se dădea stingerea. Pe naiba. Am stat cu Kay și Chris în cameră. Erau trei paturi: unul separat și unul... matrimonial. Vă dați seama de fețe am făcut când am văzut că doi trebuiau să stea în același pat * laughs *. După ce au adormit profele, pe la unu, s-au strâns toți la mine în cameră. Toți veneau cu câte un bax de bere sau energizant sau wisky. Cu ce aveau pe la ei. Începem noi să bem alcool și fetele energizante că cică nu voiau să o ia pe arături. Mă rog, tot au făcut-o. Am început să jucăm adevăr și provocare și vă dați seama că toți au început să dea provocări d-astea mai puțin decente. Se ajunsese numai la : sărută-o, pipăi-o și așa mai departe. Desigur, nu puteai să nu accepți. După i-am învățat un joc pe care probabil îl știți că l-am învățat într-o tabără din România. Fântâna se numea. EI bine, dacă nu îl știți, o să vă explic. Îl legi pe respectivul jucător la ochi și începi să îl întrebi: La câți metrii te-ai scufundat ? Și îi arăți pe cinci degete, zece și așa mai departe, iar el trebuie să zică da sau nu. Și când zice da, înseamnă că de X ori trebuie sărutat. Apoi, întrebi Și cine te-a salvat ? Și arăți spre diferiți jucători și când el zice da, înseamnă că jucătorul Y îl va săruta. Ultima întrebare este : De unde te-a apucat ? Și arăți spre diferite zone ale feței. Când zice da, în zona Z trebuie sărutat.
Un exemplu ar fi. Maria este legată la ochi și zice „da” la 5 metrii, după îl alege pe Daniel și trebuie sărutată pe gură. Așa Daniel o pupă de cinci ori pe gură. După ce e dezlegată la ochi, Maria trebuie să ghicească cine a sărutat-o.
Bine. Și asta am jucat ore în șir de se ajunsele la pupatu-n cur, între sâni și așa mai departe. But still funny. La vreo șase ne-am oprit și intră un tip în cameră, cu o cutie de energizant în mână și urlă : It's the last one !!!! I'll die! Și dă de gât cutia și cade pe jos urlând. Am jucat și Poker pe dezbrăcate și un tip rămăsese în chiloți, o fată cu sutien și chiliți. Eu rămăsesem în boxeri * laughs * . Eram beat mort și nu jucam deloc bine pe la final. Mai vin câțiva în cameră și fac scandal pe casa scării, se trezește profa și vine la noi în cameră. Unde să ne ascundem ? Pe balcon. Și bagă tu 20 de copii pe balcon. În graba noastră, rupem ceva de la calorifer și-l aruncăm pe geam afară. Vine profa, vede cum e rupt căcatul ăla de la calorifer, iese pe balcon, ne vede și unui coleg îi cade telefonul jos :)) de la etajul unu. Merge e cu profa, salvează telefonul distrus și rahatul de la calorifer și se întorc ei în cameră. După ce suntem certați zdravăn, ne trimite în camere și ne încuie acolo. Ofc, observase că toți eram beți morți. Era ora șapte și la opt era trezirea. Am adormit pe jos la fete-n cameră că eu eram la ele când profa i-a încuiat. ( sărisem din balcon în balcon ) Comod covorul, btw. Dormim noi o oră și la opt sună telefoanele fetelor. Ne trezim, mergem la masă și plecăm. Toți voiam să dormim în autocar, dar nu ne-a lăsat profa. O tipă cam urâtă a vomitat și zice că trebuia să mestece mai bine bucățile alea ( se uita la voma din pungă ) . Eu stăteam pe scaunul meu din ultimul rând și ronțăiam ceva și când am auzit-o am scuipat pe jos chipsurile. Scârbos. Am mai jucat Fântâna și Adevăr sau Provocare până în Londra. Era nouă seara și noi frânți și răciți.
Azi n-am mai mers la școală. Am febră 39.6 , mă doare-n gât, sunt răgușit și strănut dees. Am dormit de aseară de la zece până azi la unu jumate la prânz. Neîntrerupt. Acum nu-mi mai e somn, dar mă simt nasol.
Gata. Nu mai scriu. Mi-e lene.

have a nice day.

vineri, 8 octombrie 2010

Răceală

O să am un weekend genial. Acum nu știu dacă să fiu sarcastic ori ăsta e adevărul. Ce pot spune e că mâine dimineață plec în excursie, până duminică și o să fie foarte mișto. Mergem mai mulți din clasă și alții de la altele ca să se completeze locurile. Mergem în Bath, care e un orășel tare drăguț. Problema uriașă e că am răcit ieri. Mă doare puțin în gât, tușesc, strănut și uneori sunt fierbinte. Mda, asta pățesc dacă merg în tricou pe afară. Și așa nu știu cât de bine o să-mi fie. Cum să mă distrez când sunt cobză? Nu știu, poate o să reușesc. Mă voi îndopa cu pastile și o să beau o tonă de ceaiuri.
M-am ales, într-un final, cu răceala aia de toamnă ce vine de fiecare dată. Azi chiar a fost călduț afară și toți erau în tricouri și eu cu hanoracul și cu o tonă de șervețele pentru nas.
Bine, mă car. O să-mi iau ceaiul și mă voi instala în fața televizorului, ca un om bolnav ce sunt. Chiar mă întreb ce pot lua, dar cred că ceaiul de vișine ( love it ) e cea mai bună opțiune. Mda, măcar am făcut bagajul și n-am ce să mai fac.
bye. have a nice weekend.

joi, 30 septembrie 2010

Concerte.

Azi a fost o zi ciudată. Mă rog, nu chiar ciudată... A fost și extrem de plictisitoare. Ce am făcut azi ? Am râs, am alergat de colo colo și m-am plictisit.
Împreună cu un coleg, Johnny, am fost de serviciu, ca să spun așa. La sport ne-a pus să aducem mingiile cu oină, cele de basket, volei și fotbal. A trebuit să alergăm prin toată școala după lucrurile astea și ne-a pus să le ducem înapoi and so on. Also, eu cu el a trebuit să-i ducem profei de gramatică testele la altă clasă și am pierdut toată ora ce o aveam în același timp.
Într-o pauză am mers cu o fată și un băiat să-mi iau un energizant și, când am ajuns la magazin, puf că n-aveam banii la mine. Și dăi și gândește-te ce să faci, că dacă mă întorceam după bani, atunci nu mai ajungeam la magazin. Noroc cu tipul ăsta că mi-a împrumutat destul pentru un energizant. Avril mi-a dat o țigară și am stat restul pauzei frecând menta pe bancă și vorbind despre diferite rahaturi neimportante. Și am întârziat la oră fiindcă am avut un motiv întemeiat. Stăteam noi ce stăteam pe bancă vorbind și iată că pomenesc de o tipă din parc ce semăna cu Avril Lavigne, iar Jake spune că o cunoaște. Numai că nu d-asta am întârziat, ci din cauza faptului că ne-am luat cu concertele din octombrie. Și așa am hotărât să mergem la Lifehouse ( 4, 5 și 6 octombrie ) , My Chemical Romance ( 23.10.2010 ), Amy MacDonald ( 26.10.2010 ) și Sum41 ( 29.10.2010 ) și Guns n Roses ( 13 și 14 octombrie ). Deci a fost genial. Și ne gândeam noi la concerte, la ce ne vom aștepta și vedem că începuse ora de un sfert de oră. Și dăi și fugi spre sala de clasă, întâlnește-te cu directorul adjunct și explică-i ce cauți pe culoare după ce se sunase, dupaia explică-i și profului de la oră de ce ai întârziat. Oricum, genial.
Dupaia am stat și am petrecut restul orei fiind ascultat la fizică ( că materia aia o aveam ) și am luat un 8 în notele din România fiindcă nu știam nici măcar titlul lecției pe care îl aveam de învățat, dar am reușit să-i rezolv o problemă și, na, asta m-a scăpat.
În octombrie, pe la început, o să merg într-o excursie cu clasa. Finally. Mergem pe lângăăă... nu mai țin minte. Eram atât de atent încât să mor de mai rețin. Oricum, cică nu o să meargă numai clasa noastră că suntem prea puțini și o să meargă și alte două clase mai mici. Fir-ar. În fine, merge clasa noastră și asta contează că o să fie caterincă. Profele cu care mergem sunt extrem de indulgente și i-au lăsat pe ăia cu care au mai fost în excursii să bea și să fumeze. Deci, o să fim mangă și abia aștept. Camerele de la hotel sunt geniale și în fiecare sunt două paturi mari. Cum s-a gândit și Kay, pervert things... Totul de la patul dublu.
Mă duc la teme. Mâine iară am o zi de căcat și începe să devină ceva... tipic. Adică, două ore de fizică, una de chimie, două de mate și încă câteva, dar astea-s cele mai grele. În fine. Altceva de zis ?
Ah, da, voiam să spun că nu-mi mai place atât de mult Guns n Roses, dar mă duc. Nu mai e aceeași trupă genială ca pe vremuri, cu Slash, dar ce să-i faci ? Îi accept și așa. Na, n-am de ales. Oricum, ador să merg la concerte, deci nu mai contează dacă trupa a scăzut sub ochii mei.

Pauză.

1. Ai o poreclă?
Da. Metal, Metăl, Bearing.

2. Unde locuieşti?
Într-o casă -.- .

3. Ce înălţime ai?
1.79m.

4. Ai zi onomastică?
Normal * laughs * . Ce doamne iartă-mă ? Cum să nu am? : |

5. Ce ocupaţie- meserie ai?
Am și meserie mai nou ? * laughs * Well, îmi place să mă dau pe skate și să scriu : D .

6. Ai fraţi sau surori?
Nu.

7. Limba maternă?
Hmmm... greu de zis. Când eram mic, ziceam unele cuvinte în engleză, altele-n română.

8. Limbi vorbite?
Engleză, română, spaniolă și știu câteva cuvinte în franceză.

9. Colecţii?
De capete de mort, șireturi ( știu că le foloseam pentru a face un tablou ) și cheițele de la energizante, beri ca să-mi fac un lanț de pantaloni * laughs * .

10. Număr la pantofi?
Contează ? 42 - 43

11. Şcoli absolvite?
: |

12. Materia preferată?
Istoria și literatura engleză.

13. Ce hobby-uri ai?
Skateboardingul, snowboardingul, scrisul.

14. Bani de buzunar?
Am, am : ))) .

15. Dorinţă?
Să o ucid pe profa suplinitoare fiindcă mănâncă căcat, să am ochii verzi și să... îl cunosc pe Tony Hawk.

16. Vise?
Ce am visat azi noapte ? * laughs * O cucoană într-un coșciug plin de sânge ce fuma și-mi făcea cu mâna.

17. Număr norocos?
9 și 8.

18. Ai vrea să revezi...
Hmm... Pe fata aia din parc cu șuviță roz :-? . Like Avril Lavigne.

19. Ai animale de casă?
Da. Un papagal, o pisică și un câine. Frumoasă combinație, nu ? : D

20. Sentimentul cel mai preţuit?
Nu știu.Ura ? Durerea ?

21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
Cea de ieri.

Și iată că s-a terminat altă oră când n-a venit profa. Începe să-mi placă, deși frecatul mentei e cam plictisitor. Aștept să se sune pentru ca să mă duc la Jake ( un tip cul de la altă clasă ) și la Avril ( cool name. ) și să-i târăsc să-mi cumpăr un energizant și să fur o țigară din pachetul lui Avril. Rahat, mi-e un somn de mor -.- . N-am dormit decât câteva ore azi - noapte și o să mă culc la ora de fizică ca profa să-mi dea o palmă-n cap, cum obișnuiește.
Vreau să vină odată chestia aia numită vacanță de iarnă fiindcă vreau să merg la ski/snowboard. Și să mor dacă se vor hotărî odată ăștia cu care merg în ce țară vor. Eu tot cu Austria/Germania rămân fiindcă le ador pârtiile, sunt geniale. A fost foarte mișto în Zell am See și v-aș recomanda să mergeți acolo. Also, e mișto și-n Kirchberg și Kitzbuhel.

miercuri, 11 august 2010

Idei .

Dat fiind faptul că voi fi plecat din Londra de mâine până duminica viitoare în Scoţia, mi-am făcut câteva planuri. Nu sunt cine ştie ce, dar la Kay acasă - acolo locuieşte bunica lui - este o linişte dinaceea ce te poate doborî uneori. Totuşi, doresc să profit de această linişte. De când n-am mai stat eu într-o curte, cu laptopul în braţe scriind ceva la un fic sau citind câte ceva ? Hm, de mult, desigur. Vreau să mă axez pe ficurile pe care le-am început Dorinţe Periculoase şi O frântură de speranţă, dar, totodată, vreau să mai încep câteva lucrări. Am multe idei în ultimul timp, unele în desfăşurare, altele zburând prin mintea mea. Well, vreau să încep să lucrez la ele şi, cine ştie, să le postez pe zup.
Also, mai am câteva promisiuni de ţinut faţă de userii de pe zup şi am să încerc să mă ţin de cuvânt.
Bine, fraţilor, eu vă urez distracţie plăcută-n vacanţă căci curând începe şcoala ( bleah ! ) . Am să postez mai rar sau ( poate ) mai des pe blog. Depinde de cât de mult mă afectează statul în natură şi auzitul ciripitului păsărilor. : )) Poate am să ajung acasă nebun de legat.

Looking for myself

Nu ştiu de ce, dar în ultimul timp vreau să mă schimb - nu, nu de haine. Vreau să fiu altcineva, să pot deveni o altă persoană oricând aş dori. Imposibil. Totuşi, aş vrea să aflu cine sunt eu cu adevărat. De ceva timp vreau să mă descopăr, să văd cum sunt cu adevărat. Nimeni nu e ceeace pare. Oare eu sunt cu adevărat cum cred ceilalţi că sunt? Sau poate că ceilalţi cred că sunt ceva ce, de fapt, nu sunt ? Tot timpul aş vrea să fiu altfel. Mai spontan, mai diferit. Dar, totodată, vreau să văd cine sunt eu cel adevărat.Vreau să mă descopăr şi vreau să fiu altfel. Vreau să-l părăsesc pe eu cel de paişpe ani şi să privesc în viitor, să uit de trecut. Vreau să mă schimb. Nu-mi doresc să fiu tipul acela căruia îi plăcea să fie plăcut de toţi şi, pentru a obţine această plăcere a celorlalţi, să mă prefac. Vreau ca prietenii să mă placă pentru ce sunt, nu pentru ce aş pretinde că sunt. Totodată, vreau să mă apuc de toate sporturile extreme pe care le pot practica. Nu vreau să mă tem nimic. Vreau să fiu neînfricat căci frica este sentimentul ce-i face pe toţi să fie vulnerabili, iar eu nu doresc să fiu aşa. Nu mai vreau să-mi rănesc prietenii din diferite motive puerile. Bine, sunt leu şi niciodată nu realizez când rănesc pe cineva, dar, poate, pot schimba asta. De fapt, sunt sigur că pot. Şi doresc să mă axez mult mai mult pe scris. E o pasiune pe care nu doresc să o las baltă niciodată. Totuşi, poate că aş vrea să nu fiu aşa de sensibil. Poate uneori lipsit de sentimente căci şi ele mă fac slab în faţa celorlalţi. Ah, şi amuzant şi narcisist voi rămâne întotdeauna. Un eu care nu e aşa nu e un eu adevărat.
Sincer să fiu, nu ştiu cine sunt cu adevărat şi încerc să mă descopăr - cât de cât . Mda, se întâmplă cum zicea dragul de Edward - că o să încep să mă întreb cum sunt eu cu adevărat.
Bine, cred că am delirat pe aici destul.

_____________________________

Azi am primit şi o veste d'asta uluitoare şi surprinzătoare. Eu, Jez, Lily, Kay, Rose, Shawn - pe scurt, toată gaşca - vom merge la ţară la Kay. Hah, şi 'ţară' la el nu e un cuvânt adecvat pentru locul unde vom merge. Adică, God, ne cară pe toţi la casa sa din Scoţia. Chiar voiam să văd fustele scoţienilor. : )) Ăăă, pardon, kilturile. Parcă aşa se numeau : ]] . Oricum, nu mai ştiu numele oraşului , dar vă voi anunţa curând - când îmi amintesc : )) .

miercuri, 28 iulie 2010


A murit unchi-miu. Nu, nu sufăr deloc. Nu-l cunoşteam deloc şi d'asta n-am de ce să sufăr. Am privit vestea de la maică-mea şi m-a bufnit râsul în telefon. Sunt sadic, ştiu, dar ăla mai era un motiv ca să mă care-n România, în Cluj. Şi, sincer, n-am chef să mă duc în Cluj la o înmormântare şi să simt mirosul ăla împuţit de tămâie când eu mâine plec în Japonia. Abia aştept ziua de mâine căci am să merg în Japonia . . mă rog, Tokyo for ză first time. Abia aştept să mă holbez la jocurile video, la muzică şi aşa mai departe. De vizitat, nu ştiu ce aş putea vizita, dar am să mă descurc pe moment acolo.
În seara asta, Kay, Edward, Rose, Shawn şi Lily vor dormi la mine ca mâine să ne organizăm mai rapid. Mda, suntem toţi ameţiţi şi mocăiţi rău de tot :]] . Aşa, acum juma de oră a fost o desfăşurare uriaşă de forţe în bucătărie că trebuia să luăm cina. Rose şi Lily aranjau tacâmurile că na . . noi, băieţii, doream să facem singuri masa. Am vrut să facem fish fingers că aveam o cutie-n congelator, dar câţiva au scăpat pe jos, pe piciorul meu. Dupaia, eu mi-am exersat talentul în a face clătite, dar două s-au lipit de tavan şi una a zburat direct în coşul de gunoi. Ca la basket :]] . Şi când eu şi Shawn tăiam calmi nişte cartofi, că n-aveam dăia congelaţi, Shawn s-a tăiat la deget şi a urlat, iar eu m-am speriat şi am aruncat cu ce mai rămăsese din cartof în capul lui. La final, ne-am duelat cu maioneză şi sos de roşii :]] . Deci, bucătăria mea arată ca dracu' acum şi, după experimetul nostru, al băieţilor, n-a ieşit mai deloc mâncare :]] . Aşa că, Lily şi Rose - salvatoarele noastre - ne-au zis să comandăm nişte pizza. Zis şi făcut :]] .
Concluzia? Hehe, eu sunt un bucătar groaznic şi dacă doriţi să mâncaţi ceva gătit de mine, puteţi să aşteptaţi până când o să fie un miracol. :]

Note : Sigul de mai sus e făcut de moi : > .

sâmbătă, 17 iulie 2010

Yeah, cul city.

Salut. V-a fost dor de mine, nu ? Ofc, că v-a fost.
Acum stau ca un idiot şi mă holbez în ecranul laptopului când pot să vizitez oraşul. Well, nu, nu mă duc să vizitez Londra că o ştiu ca-n palmă, ci sunt în Boston, iar eu stau pe laptop. Frumos, nu ? Totuşi, hotelul este aşa de mişto încât n-aş mai coborî niciodată din patul ăsta moale. Kay şi Edward sunt lângă mine, stând pe mess şi vorbind cu nu ştiu ce amic de-al lor. De fapt, eu stau şi pierd timpul fiindcă îl aştept pe tatăl lui Kay să vină de la muncă şi să ne fâţâim cu el prin oraş. Nu stă până seara târziu, deci n-avem mult de aşteptat. Probabil pe la şase este aici :] . Din ce-am văzut din Boston, e chiar mişto oraşul. Adică, e uriaş şi ai o tonă de chestii de văzut. Also, am auzit că-i tare mişto strada de cumpărături şi am văzut o clădire cu o formă weird care, cică, e o librărie. Nu sunt sută la sută sigur. De fapt, am văzut mai multe clădiri cu forme ciudate şi, poate, d'aia îmi place aşa de mult. Aş putea trăi aici : x . Totuşi, Londra mea dulce e mai frumoasă.
Uf, şi am poftă să merg la un concert :]] . M-am uitat să văd la ce concerte aş putea merge, dar singura trupă rock ce concertează înLondra e The Dandy Warhols. N-am auzit nevăr de ei şi mai şi concertează de ziua mea ! Blasfemie! Cum poţi să ţii un concert pe data de 8.8.2010? Atunci eu trebuie să aleg cine concertează :]] . Că tot vine ziua mea, ei bine, abia aştept să vină. Nu ştiu de ce, dar trebuie să vină odată. Faac cinşpe ani! Sunt maaare :]] . Toţi m-au întrebat ce să-mi cumpere [ până şi baba din vecini ], dar eu n-am nici o idee. adică, nu-mi doresc nimic. Ah, ce copil bun sunt! Bine, mă car că m-am obosit de la atâta scris :]] .

sâmbătă, 3 iulie 2010

Me iz back !

Me is back! Missed me? Ofc.
După schimbul ăsta de replici între Metal1 şi Metal2 [ cele două personalităţi narcisiste ale mele ], am ajuns la concluzia că o să vă povestesc pe scurt ce am făcut în aste zile când n-am avut acces la internet.


Joi, 24 iunie


Nu ştiu la ce oră am avut avionul, dar a fost destul de devreme, în umila mea părere când dimineaţa, pentru mine, înseamnă ora doişpe la prânz. M-am urcat în avion şi pac! pac! am aterizat pe Heathrow. Acolo, spre bucuria mea, am fost aşteptat de : Shawn, Edward, John, Drew, Rose, Kay şi Lily. Am fost uimit să-i văd acolo aşteptându-mă, dar m-am şi bucurat, ofc. Sunt foarte de treabă ei. Un prieten de-al lui John, Nick, ne-a dus pe toţi acasă la mine. Nick era singurul care conducea că aveam 18 ani şi am ajuns şi noi într-un final la mine acasă. Vă daţi seama cum e să stea nouă persoane într-un Ford. Acasă la mine, mi-am lăsat bagajele şi Nick a plecat în treaba lui, lăsându-ne pe noi, copii, singuri. Toţi aveau skateul aşa că am mers să ne plimbăm pe sk8. N-a durat mult plimbărica noastră că am renunţat în a ne mai da pe sk8 că eram obosiţi şi am mers să mâncăm la un fast food [ nu mai ştiu numele ]. Apoi, am mers în parcul Hyde şi ne-am lălăit pe acolo muuult. Seara, pe la vreo nouă, am mers la un restaurant şi ne-am aşezat cocon la o masă. A venit un ospătar la noi şi ne-a întrebat dacă nu suntem prea mici pentru a sta la un restaurant. Ce tip -.- . Până la urmă am mâncat acolo şi eu m-am îndopat cu îngheţată. La 10:30 pm am plecat de la restaurant şi eu cu Shawn, Edward, Kay am mers la mine [ de fapt, ei au dormit la mine ] , ceilalţi ducându-se la casele lor. Cu ăştia trei amici am pălăvrăgit toată noaptea şi ne-am îndesat cu energizante. La 4:00 am ne-am culcat şi noi.

Vineri, 25 iunie


M-a trezit telefonul lui Kay ce cânta enervant şi era aruncat lângă capul meu. Era ora 10 şi ceva şi Rose suna ca o disperată. Am răspuns, morocănos, şi am aflat că sâmbătă vom avea parte de o surpriză din partea ei. Până la urmă, a luat-o gura pe dinainte şi am aflat că sâmbătă vom merge la Stonehenge. Dimineaţă am mers în parcul Greenwich şi am râs de nişte oameni de pe acolo ce erau tare talentaţi. Lily ne-a dus apoi la studiourile Riverside. Drumul mi s-a părut luung, dar ei nu se plângeau deloc. M-au făcut să mă simt bătrân :]] . Mi-a plăcut la studiourile alea şi chiar am lăudat-o pe Lily pt. ideea minunată. Aşa. La 5 şi ceva am mâncat la Mc şi am stat acolo mult că mă dureau rău picioarele. Dupaia, ne-am mai uitat prin vitrinele magazinelor, hotărându-ne ce vrem să cumpărăm. Toţi şi-au luat câte ceva şi eu am găsit nişte tricouri drăguţe. Seara, i-am cazat pe toţi la mine. Băieţii dormeau la primul etaj, iar fetele [ Rose şi Lily ] la parter. A fost penal.

Sâmbătă, 26 iunie

Ne-am trezit devreme că trebuia să plecăm cu mai mulţi oameni. Autocarul ne-a luat de pe Victoria Embankment şi am mers spre Stonehenge. Nu ştiu cât de lung a fost drumul că autocarul abia mergea şi ghidul semăna cu Dracula. Am râs de ghidul ăla de-am murit. Avea părul vopsit în negru şi dat pe spate şi semăna cu un pinguin. Am râs de el de s-a uitat urât la noi. Eh, nu l-am băgat în seamă. Pe drum, m-am plâns că de ce merg să văd nişte pietre aşezate într-un cerc. Răspunsul tuturor a fost că mergem ca să mă culturalizez. Mda. Am ajuns şi, surprise!, mi-a plăcut la nebunie. Nu am înţeles nimic din engleza lui Dracula, aşa că am cumpărat de nu ştiu unde un pliant şi am citit. E foarte interesant Stonehenge. Mi-a plăcut chiar mult. La prânz, am mâncat toţi la un fel de restaurant cu self serve care semăna cu o închisoare. Pereţii erau gri şi erau puse 3 mese lungi dintr-un capăt în celălalt al sălii pentru 3 autocare. Am ajuns acasă pe laaaa 11 noaptea şi i-am cazat [iar] pe toţi la mine. La 11:30pm eram toţi în pat morţi de oboseală.

Duminică, 27 iunie

Ne-am trezit târziiiu... Pe la vreo 12:30 pm. Mă durea capul teribil de tare şi am mâncat nişte cereale preparate de incredibila Rose! Hai că-i fac reclamă :]] . Later, am ieşit şi noi din casă. I-am dus pe toţi în South Bank la skateboarding. Acolo am stat foarte mult şi am întâlnit multe persoane noi. Printre aceste persoane noi, am întâlnit-o pe Aileen. E o tipă tare drăguţă. Se dă pe sk8 de trei ani, are părul brunet şi uşor ondulat, ochii de un verde ciudat spre albastru şi pielea albă. Arată chiut. E cu trei centimetrii mai scundă ca mine [are 1.75m] şi e destul de băieţoasă, dar, în aceeaşi măsură, feminină. Ne-am dat pe sk8 împreună toată ziua şi a fost cea mai tare zi. Apoi, am mers toţi cu Aileen la cumpărături şi ne-am luat o tonă de haine şi tot felul de prostii. În acea seară am stat alături de Leen la o terasă şi am trăncănit numai noi doi.

Luni, 28 iunie

Era ziua lui Leen. Aşa că nu mi-am făcut planuri cu ceilalţi şi am ieşit cu ea în parcul Richmond. Am stat la o cafenea şi am privit Tamisa. Cred că toată ziua am stat numai în parc, mai pe după amiază, am închiriat o barcă şi am făcut o plimbare de vreo juma de oră, văzând şi Ham House. Pe la apus, a venit şi momentul romantic. I-am dat cadoul pe care presupunea că nu i l-am luat [ mda, bucuria că car tot timpul un ghiozdan în spate ]. I-am luat cu o zi înainte un lanţ cu un skate, un tricou de la Element [ şi i-am nimerit măsura : > ] şi nişte roţi noi pentru skate pentru că ale ei păreau destul de uzate. I-au plăcut mult şi a fost aşa de chiut momentul de nu pot să-l descriu. Seara, m-am dus acasă şi am zăcut în pat, gândindu-mă la cele întâmplate.

Marţi, 29 iunie

M-am trezit cu Shawn şi Kay la uşă. Zâmbeau ca doi idioţi şi, nu ştiu cum, aflaseră de chestia cu Aileen. Tot îmi repetau : You love her. Be with her. Ei bine, m-am gândit că poate o să fac şi eu o dată ca ei. Erau mai breji ca ăştia din Românica. Am mers în South Bank unde am găsit-o cu nişte prietene de ale ei şi cu Rose. Ne-am dat pe skate ceva timp, gândindu-mă ce să fac. Till the end, m-am hotărât să îi spun. Am avut destul noroc că Lily şi Edward care sunt împreună mergeau la London Eye şi am mers şi eu cu Leen. Stăteam în cabine diferite în carusel şi i-am cerut [ finally ] prietenia lui Leen. A acceptat mai repede decât am crezut şi mi-a zis că şi ea mă plăcea de când m-a văzut. N-am să povestesc detaliat ce s-a întâmplat în continuare, dar nu a fost ceva siropos [ urăsc lucrurile siropoase ] . Seara, am stat de vorbă cu Kay căci a dormit la mine. M-am culcat devreme căci . . nu ştiu . . n-am rezistam mai mult de 2 noaptea.

Miercuri, 30 iunie

Kay a plecat devreme de la mine că avea treabă cu părinţii săi. M-am întâlnit cu Shawn pe la 11 am. La insistenţele mele, am mers la muzeul Madame Tussaud's. A fost cel mai mişto loc pe care l-am văzut în materie de muzeu şi mi-a plăcut la nebunie. Apoi, am mai vrut o dată în London Eye [ ador caruselul ăla ] , dar Shawn n-a mai vrut. Aşa că ne-am dus la un fel de mall unde am jucat bowling în draci [ a venit şi Aileen ] . I-am bătut pe toţi trei de i-am făcut măr şiii, o dată, am avut scorul 69 : > .

Joi, 1 iulie

Well, aveam chef de aventură, aşa că i-am luat pe Kay, Ed, Shawn, John, Rose, Leen şi Lily la Închisoarea subterană din Londra. Era foarte înspăimântătoare şi nu era recomandată celor slabi de inimă, dar toţi au mers. Eu eram tare curios să fiu martor la Marele Incendiu, la crimele lui Jack nu ştiu cum şi aşa mai departe. A fost foarte interesant, dar unii s-au mai speriat. En fin, mie mi-a plăcut. As usual, dupaia ne-am dus în South Bank şi mi-am arătat impossible-ul pe acolo, deşi mulţi ştiau să facă trickul. Seara, John şi Ed au dormit la mine, zicând că dacă dorm acasă o să aibă coşmaruri legate de criminalul ăla..Jack. Till the end, Ed tot a avut un coşmar cum el era ucis :]] .

Vineri, 2 iulie

Azi am mers cu Aileen, Ed, Rose şi Kay la cumpărături. Eu am făcut traseul de care au fost foarte mândrii. Întâi ne-am dus la Harvey Nichols unde a fost tare mişto şi am mâncat şi sushi acolo. Apoi, am mers la Liberty, Tower Records [ love it ] , Waterstone's Piccadilly [ cea mai mare librărie evăr ] . Am stat acolo până seara şi ne-am cumpărat o tonă de chestiuţe mişto şi am dat muulţi bani pe căcăţelele alea.

Sâmbătă, 3 iulie

M-am trezit devreme... Pe la 8:34 am [ wtf ? o.o ] şi am stat în pat. Mă săturasem să vorbesc în engleză aşa că l-am sunat pe Jesus. Am vorbit cu el la telefon şi i-am povestit toate cele până când mi s-a descărcat telefonul. Am ieşit pe afară cu Kay şi pe la vreo 1 pm sau 2 pm am intrat în casă şi, surpriză!, mi-a mers netul. De atunci, am trăncănit pe mess cu muulte persoane, printre care Denny şi Savarina Ali. Acum am câteva probleme pe cap, dar Denny m-a ajutat într-o oarecare măsură şi îi sunt recunoscător.

Gata. Am scris aici de vreo 3 ore. Bye and see ya soon.

miercuri, 23 iunie 2010

the last day.


Asta este ultima mea zi în România căci mâine plec în Londra. Nu ştiu de ce nu mă bucur atât de mult. O să-mi fie extrem de dor de toţi amicii reali, dar şi de cei pe care-i cunosc doar virtual. În special, o să-mi fie dor de Jesus, Nya, Dy şi Bogdan. Poate că bucuria mea nu este atât de uriaşă precum mă aşteptam din cauză că, timp de zece zile, nu voi avea acces la internet. Nu o să pot comunica cu Jesus deloc sau, poate, doar prin mesaje. Deasemenea, încerc să-l conving de o săptămână şi ceva pe Jesus să mă însoţească căci poate o să fie mai suportabilă lipsa internetului. Ştiu că am acolo destui prieteni buni, dar seara mi-ar face plăcere să stau la taclale cu cineva precum el. Mâine nu ştiu la ce oră e avionul, dar nu e foarte devreme, deci nu trebuie să mă trezesc pe la patru dimineaţa sau ceva asemănător. Am făcut destul de rapid bagajele căci ştiam deja ce doresc să-mi iau cu mine. Acum, aştept să intre Nyuţă pe mess pentru a mai vorbi puţin şi pentru a-mi lua un 'la revedere' cum se cuvine.
Acum că mă gândesc, o să-mi fie puţin dor de oraşul ăsta plin de oameni nesimţiţi şi de străzi împuţite căci am stat în el mult timp. Desigur, o să-mi fie dor de zup, de toţi userii de acolo pe care i-am putut cunoaşte şi de toţi prietenii mei.
Mă duc să îmi pun o carte în bagaj. Pa. Ne mai citit pe aici curând, sper. O să revin cât de repede pot cu noi informaţii. Până atunci, vacanţă plăcută tuturor!

luni, 14 iunie 2010

vacanţă. [ 9 zile ]


Ok. Vacanţa. Cel mai frumos moment al anului şi alea alea, nu ? Adică, în vacanţă scapi de şcoală, de teme [ pe care unii nu şi le fac tot timpul ], de unii profi nesuferiţi şi . . de tot ce înseamnă trezit devreme [ pt. Nya spre exemplu ] şi învăţat. Şi totuşi, mi se pare destul de plictisitoare uneori. Spre exemplu, azi a fost oficial prima zi de vacanţă şi prima zi în care sunt a opta. Mă rog, primul lucru îmi place mai multicel. Dar ce am făcut în această primă zi de vacanţă ? Nimic. M-am trezit întâi la nouă că lătra un câine nenorocit din curtea din faţa blocului, apoi la doişpe jumate că . . eh . . îmi era foame. Apoi, am făcut câteva trickuri prin casă [ kickflip şi impossible ] şi m-am trântit în pat. Când a venit taicămiu de la Mediagalaxy parcă, mi-am primit comanda de ieri seară: să-mi ia nfs. Surpriză!, m-am pricopsit şi cu Sims3 şi World Adventures. Am instalat Sims normal şi îi dau dreptate lui Nya: nu e cine ştie ce joc. Adică, grafica e varză. Aia de la Prince of Persia e de mii de ori mai mişto <3.>
  • Plec acasă în Londra. Poate că vă întrebaţi de ce am zis că Londra e 'acasă'. Well, eu nu sunt sută la sută român. Mama s-a născut acolo şi eu la rândul meu m-am născut acolo. Numai tata e din România. D'asta mama are o casă acolo şi mă duc destul de des în Londra [ plus că pot să stau cât vreau pe străzi şi am mulţi prieteni acolo ].
  • Concert AC/DC. Am negociat mai de mult cu tata şi a zis că o să mă ducă vara asta la concertul AC/DC din America. De aceea n-am fost la cel din România.
  • Concert Sonata Arctica. Pe ăsta nu aveam cum să-l ratez. Deşi nu e în România [ ofc, în ţara noastră prăpădită] tot mă duc. O să aibă loc în Serbia în cadrul Metal Camp, pe nouă iuliue parcă.
  • Mers la mare în Turcia. Gata, îmi place ţara aia mult di tot. În plus, numai în Altalya am găsit un hotel ultra all inclusive unde se dau fructe de mare <3.>
  • Japonia. Anul trecut m-am rugat de părinţi să mă lase să merg în Japonia şi iată că am reuşit. O să merg pe nu ştiu ce dată în Tokyo. Păcat că mi-a scăzut interesul faţă de această ţară.
Probabil că în restul timpului voi sta prin România, dacă voi mai avea timp.
Deci, mai sunt nouă zile până când voi pleca în Londra <3>

duminică, 23 mai 2010

câte secrete :))

Ziua de ieri fuse relativ cul. Am fost la ceva cu maşini la Băneasa mall [ taicămiu a vrut ]. Eu n-am stat că începuse să plouă şi eu eram în mânecă scurtă, aşa că am intrat în mall cu aşa-zisul fratimiu [ adică un coleg care îmi este un prieten bun ]. Ne-am fâţâit prin magazine şi mi-am găsit o nouă pereche de tenişi şi nişte haine. Apoi ne-am dus la Starbucks şi am băut un Frappuccino şi am stat de vorbă cu el. După ne-am plimbat prin Diverta unde eu m-am holbat o oră la mangauri şi la nişte cărţi în engleză. Apoi, cu toţi banii rămaşi ne-am cumpărat un joc pe calculator [ mă rog, el în are, eu nu :)) ] şi m-am holbat la o cutie mişto. Mă rog, era o cutie albă, în formă de sicriu pe care scria Metallica Death Magnetic [ adică, sicriul ăla semăna cu cel de pe album ]. Până la umră n-am înţeles ce era înăuntru, dar ştiam că e vreo patru milioane, deci ştiu şi eu ceva :)). Am văzut şi eu, mai târziu Ferrariul care venise în parcare şi, să şti, că arăta foarte bine xD . My brother a fost luat de părinţii lui şi a plecat la munte, eu cu ai mei plecând acasă. Pe Ştefan cel Mare, vizavi de circ, este un magazin Converse şi ne-am oprit să ne uităm. Ce era acolo! Un dezastru! Toţi tenişii aruncaţi colo - colo , desperechiaţi, murdari. Pe scurt, am ieşit de acolo în cinci minute.
Acasă, am aflat că la vară merg în Antalya, Turcia. Şi părinţii făcură rezervarea acum două luni şi eu nu ştiam nimic. Cât de truuu T-T . E un hotel care arată foarte cul. Are o pişcină uriaşă xD . Aia cred că-mi place cel mai mult şi faptul că e ultra all inclusive. Adică, dacă-i ultra all inclusive, nu mai trebuie să ies din hotel :]] . Păcat că n-au piste de sk8 . En fin, o să mă dau eu pe undeva. Şi cel mai truu e că merg şi cu cei mai buni prieteni ai părinţilor [ care au copii cul ] şi nu mi-au zis nimic. Cică e o surpriză xD .
Seara, am postat noul meu fic alături de Nya, pe zup. Adică, Ultima picătură de sânge . Dacă tot ţi-am zis asta, poate citeşti şi tu şi ne laşi un comentariu. :p
Azi am stat la laptop toată ziua şi, desigur, la tv. M-am uitat pe National Geographic, MTV şi UTv. Acu' a ieşit soarele şi poate ies şi eu p'afară cu bicicleta sau sk8ul.
En fin, ne vedem data viitoare :p

luni, 10 mai 2010

Bum ! Bum !

Weekendu ăsta am fost la Raliul Argeşului, pe Transfăgărăşan. Mamă, a fost atât de cul. Pe lângă faptul că am făcut alpinism pe stânci ca să vedem raliul, mi-a plăcut destul de mult. La coborâre, doi piloţi [ români ] au făcut accident. Unu a intrat în nişte stânci şi altul într-un zid. Şi asta după ce m-am întrebat dacă va fi vreun accident. După incident, cursa s-a oprit şi piloţii au trebuit să mai facă o urcare şi o coborâre. Era ora 3 şi însemna să stăm acolea până la 8 seara. Pe deasupra, mai era şi frig. Eu, care m-am dus îmbrăcat de Bucureşti, m-am pomenit acolo, la 5 grade, cu pantaloni scurţi şi mânecă scurtă. Unii erau în costume de ski şi eu de vară :]] . Ce penibil m-am simţit. Bine, n-am stat acolo până la opt seara că mă apucau toate ameţelile. Idioţii nu ne lăsau să coborâm cu maşinile în timp ce era pauză, aşa că eu, alături de nişte prieteni, am pornit-o pe jos. La 5 grade să mergi 2 kilometri pe jos, mişto, nu? Bine că, ăia care păzeau să nu plece maşinile pe traseu, s-au dus să-şi ia pacheţelu de mâncare şi tata cu ceilalţi au reuşit să plece cu maşinile. Eu cu copii ăia merseserăm doar juma de kilometru, dar eram deja terminaţi. Deci îţi dai seama ce bucurie colosală pe noi. Startu se dădea de la hotelu unde stăteam noi şi acolo, lângă intrare, era un poliţai care ne-a făcut semn să ne oprim că cică nu putem să mergem mai jos.
-Da' noi aici stăm, deci nu trebuie să mai coborâm. Nu ne mai bate la cap cu tâmpeniile tale, am răspuns eu zâmbind.
Apoi, am dormit de prânz pentru că eram frânt [ prima dată în 3 ani ] . Seara am ieşit cu bicicleta să mă dau prin pădure că poate o să mă pape lupu.
Tot ce am scris a fost Sâmbătă.
Şi duminică, m-am dat cu bicicleta şi am vizitat căcatul ăla de mânăstire unde a fost zidită Ana. Ce mit tâmpit. Ce om ar putea să creadă aşa ceva? En fin, am ajuns în Bucă pe după-amiază şi erau 18 grade. Mamăă ce bine mă simţeam din nou la căldură :]
Deci, dragilor, acesta a fost weekendul meu :]
Şi eu acum probabil că-s nebun. Azi am teză şi, în loc să mă mai uit prin caiet, stau şi pierd timpu pe blog. Of, ce truuu ! :))

Postări interesante.

 
Copyright 2009 Wind of change.. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase