A murit unchi-miu. Nu, nu sufăr deloc. Nu-l cunoşteam deloc şi d'asta n-am de ce să sufăr. Am privit vestea de la maică-mea şi m-a bufnit râsul în telefon. Sunt sadic, ştiu, dar ăla mai era un motiv ca să mă care-n România, în Cluj. Şi, sincer, n-am chef să mă duc în Cluj la o înmormântare şi să simt mirosul ăla împuţit de tămâie când eu mâine plec în Japonia. Abia aştept ziua de mâine căci am să merg în Japonia . . mă rog, Tokyo for ză first time. Abia aştept să mă holbez la jocurile video, la muzică şi aşa mai departe. De vizitat, nu ştiu ce aş putea vizita, dar am să mă descurc pe moment acolo.
În seara asta, Kay, Edward, Rose, Shawn şi Lily vor dormi la mine ca mâine să ne organizăm mai rapid. Mda, suntem toţi ameţiţi şi mocăiţi rău de tot :]] . Aşa, acum juma de oră a fost o desfăşurare uriaşă de forţe în bucătărie că trebuia să luăm cina. Rose şi Lily aranjau tacâmurile că na . . noi, băieţii, doream să facem singuri masa. Am vrut să facem fish fingers că aveam o cutie-n congelator, dar câţiva au scăpat pe jos, pe piciorul meu. Dupaia, eu mi-am exersat talentul în a face clătite, dar două s-au lipit de tavan şi una a zburat direct în coşul de gunoi. Ca la basket :]] . Şi când eu şi Shawn tăiam calmi nişte cartofi, că n-aveam dăia congelaţi, Shawn s-a tăiat la deget şi a urlat, iar eu m-am speriat şi am aruncat cu ce mai rămăsese din cartof în capul lui. La final, ne-am duelat cu maioneză şi sos de roşii :]] . Deci, bucătăria mea arată ca dracu' acum şi, după experimetul nostru, al băieţilor, n-a ieşit mai deloc mâncare :]] . Aşa că, Lily şi Rose - salvatoarele noastre - ne-au zis să comandăm nişte pizza. Zis şi făcut :]] .
Concluzia? Hehe, eu sunt un bucătar groaznic şi dacă doriţi să mâncaţi ceva gătit de mine, puteţi să aşteptaţi până când o să fie un miracol. :]

Note : Sigul de mai sus e făcut de moi : > .