Copiii din ziua de astăzi sunt culmea. Mă rog, ăștia de 12 - 13 ani. Bine, nu toți, dar unii da. Nu am să dau exemple fiindcă am puțin obraz și minte, dar după ce unii vor citi postarea, se vor simți să creadă că sunt așa. Mulți sunt posesivi și se supără din nimicuri. Parcă dacă s-ar supăra pe o temă anume pe X, X ar suferi și n-ar mai putea. Greșit! Pe mine, personal, mă doare-n papuc că ăla s-a supărat pe mine pe o temă puerilă. Sunt penibili și dau dovadă de puțină minte. Se enervează degeaba și cred că mie îmi pasă cu adevărat că s-a supărat pe cutărică, că a făcut cine știe ce. Sunt puerili, extrem de puerili și penibili. Ah, și dupaia fac pe victimele că nu e vina lor, că ei sunt sfinți și așa mai departe. Pot spune că am un cui împotriva lor. Nu pot susține o ceartă niciodată și se fac victime și apoi ori îți dau ignore, ori ies. Sunt lași și se folosesc de sentimente false doar pentru a te emoționa și a te face să îți ceri scuze. Urăsc astfel de persoane. Lașe,imature, puerile, copilăroși, copii crescuți în puf. Pisoiaaaș ( te ști tu ) știe foarte bine cum se mănâncă acest subiect.
7 interesați:
Nu te poti astepta de la o persoana de 19 ani sa se poarte matur, dar de la unul de 12-13 ani sau cum ai spus-o tu in postul tau. Vezi tu, sunt persoane si persoane, unele nu se maturizeaza nici la 30 de ani si altele, ei bine, stiu ce inseamna responsabilitatile inca inainte de 12 ani. Daca sa ii condamnam sau nu, depinde de situate. Pana la urma nu ne ramane decat sa ii iertam si totodata sa nu ii bagam asa tare in seama, cine vrea sa stea prin preajma copiilor ce nu stiu ce vor si acum iti sar in cap ca peste doua minute sa se miorlaie pe langa tine? Daca nu ne plac personalitatile de acest gen, le inlaturam total si aia e. :)) niciodata nu trebuie sa avem incredere in replica "iarta-ma , nu stiu ce a fost in capul meu / scuze, nu o sa se mai intample / scuuuze eram nervos / nervoasa " etc. astea sunt doar replici de tot rahatul. In rest, tre` sa-i lasam sa creasca singuri, you know, la un moment dat isi vor da si ei seama de ce fac. si daca nu, eh nu prea e treaba noastra.
( ce urat e fara diacriticile mele frumoase * cries * )
off topic : Îţi fac acum ciudă Teh :]] eu pot să le folosesc.
on : Metal, ei bine ştiu cum e. Toţi avem o limită and stuff, dar nu putem judeca persoana după cum este ea. Fiecare are câte o personalitate şi fiecăruia din noi nu ne place ceva la o anumită persoană. Vezi, nu suntem perfecţi. Nimeni nu este. Ţie nu îţi place asemenea persoane, asta ptr că la 12 ani nu ai cum să te maturizezi. Încă eşti un copil. Chiar dacă societatea s-a dezvoltat pe plan social şi acum persoanele de 12 ani se cred la 16. Încă sunt copii nu au experienţă de viaţă şi nici măcar tu nu ai pentru că ai împlinit 15 [ la mulţi ani btw acum mă trezesc şi eu .__.' ], dar nici tu nu ştiu dacă ai mare experienţă de viaţă, însă fiind mai matur trebuie să înţelegi că la vârsta de 12 ani încă eşti mic. Nu te lua după aparenţe, vestimentaţie and stuff. la 12 ani eşti mic încă, de abia la 14 ani poţi să fi un adolescent chiar când îţi faci buletin. Până atunci nu te poţi considera capabil plus că de abia la 16 ani ai discernământ şi atunci individul este capabil să poarte o conversaţie, să discute ca un om matur de abia atunci. [ bine cocalarii şi piţi nu se pun...dar înţelegi tu]. Ştiu ai şi tu o limită ca tot omul ce Dumnezeu e şi normal, dar trebuie să înţelegi.Vei înţelege dacă nu acum mai târziu. La 12 ani eşti copil încă, nu ai discernământ.
Okeey, nu stiu de ce ma bag ca morcovu' in ciorba [WTF ? P'asta unde am gasit'o ?!] dar, cred ca ii dau putina dreptate lui Metal . In primul rand sunt mii si mii de personalitati, cea mai intalnita ar fi cea cu doua fete, dar asta e altceva . Iar in al doi-lea rand, Lynnu, chiar daca sunt copii, gandesc si ei nu ? Stiu ce fac, sunt constienti de aceea intamplare , dar totusi continua sa o faca . Se cred maturi, si spun ca "il iubesc pe x si pe z " cand de fapt, se prefac, dar totusi ei stiu ca se prefac . Ma enerveaza la culme fazele acestor "pre-adolescenti" . Cum a spus si Teh, alti sunt maturi la 12 ani, alti nu . Trebuie sa ii intelegem si noi, dar ei....de ce lungesc coarda ?! Exact, toti cei care se simt cu musca pe caciula ar trebui sa termine cu prostiile astea .
Lynn :)) am şi eu diacrtice acum :>
Cum zici tu Lottie, trebuie să îi înţelegem şi noi dar când lungesc coarda nu mai suntem obligaţi să o înţelegem. Totul are o limită, treci de limită, aia e. În fond dacă vrem să îi ajutăm să se maturizeze, asta e o bună metodă. pt. că dacă le dăm apă la moară într-una, atunci or să se înveţe aşa şi nu or să mai crească niciodată.
Ok... Nu stiu de ce ma bag daar, desi eu am 12 ani, sunt destul de constienta ca nimeni la varsta asta nu este matur in toate situatiile. Si eu, desi am anumite responsabilitati si nu prea imi permit [ nu spun asta ca sa ma dau mare ci pentru ca pur si simplu este adevarul ] am si scenele alea de " copil mic de 5 ani " Sunt si eu foarte energica si ma mai enervez din nimicuri. Dar nici chiar ca restul copiilor de varsta mea pe care ii stiu eu. Sunt enervanti, tipa, urla, injura degeaba, o cauta cu lumanarea, imediat cum apari in fata lor se strang ca oile in jurul tau si se cred mari si tari pentru ca te cunosc 8-| Deobicei nu prea am scene copilaroase in fata lor fiindca, la fel ca si la scoala, eu sunt aia responsabila. Eu trebuie sa ii impac, sa ii linistesc si sa tip la ei ca sa nu mai comenteze degeaba. Nu stiu cum am primit acest rol dar pur si simplu il am. Chiar azi [ si va dau exemplu de copil de 1 ani complet imatur >.< ] o copila de 11 ani sa pus in gura cu una de 15. Aia de 15 a luat un bat si a inceput sa o fugareasca. La inceput stateam si ma uitam fiinca eram curioasa pana unde o sa ajunga cu asta. Mai tarziu a trebuit sa intervin fiindca au inceput sa se injure si sa tipe si sa se bata una pe alta. Se scuipau si isi trageau niste palme usoare si suturi in stiti voi unde. Batai de copii mici care nu au ce face. Poate o sa vi se para ca ma dau mare matura si chestii dar sunt perfec constienta ca nu sunt nici matura, nici adolescenta, sunt inca un copil. Unul care stie unde e limita si nu trece peste.
Cel mai aiurea mi se pare cand vin afara toate [ ma refer la fete ] machiate si rujate de parca ar veni de pe centura >.< Nici eu nu ma machez asa.
Nu înţeleg de ce te miri atâta.I mean, nu cred că tu nu ai făcut-o vreodată pe victima şi că tu nu te-ai comportat ca un imatur.Toţi am făcut-o la o vârstă, iar dacă nu am făcut-o, o vom face.Şi da, aceste comportamente sunt penibile şi enervante.Da' cu toţii ne schimbăm, deşiiii, putem zice că nu ne schimbăm decât părul, nu şi năravul.
Take it easy, kid.
La 12 ani mă jucam cu păpuşile. Dar presupun că suntem deja la alt nivel. Eu am 17 ani şi (aproape) jumătate şi nu mă machez decât din joi în paşti, când am chef, maybe. În fine, nu e vb. decât de imaturitate, nu neapărat de vârstă.
Cum a spus Ayu, toţi am făcut-o la o vârstă, sau o vom face. Într-un moment sau altul toţi o să trecem prin asta. Normal, e perfet normal ca ceilalţi să nu înţeleagă. E la fel ca faza cu adulţii. Când eşti adlut, uiţi cum ai fost copil. Şi când creşti tinzi să uiţi cum ai fost în trecut şi când vezi pe cineva comportându-se aşa te apucă nervii şi te stresezi când de fapt nu mai ştii că şi tu ai fost aşa * laughs* . aşa e mentalitatea, aşa suntem toţi.
Cât despre întâmplare aia cu tipa de 11 şi 15 ani * laughs* m-a amuzat profund. CUm ziceam , aia de 15 se comporta ca şi aia de 11. Mare scârţ. Nu e nimic greşit în a te comporta ca un copil, pt că doar odată ai vârsta asta şi trebuie să te comporţi ca atare. TOţi facem greşeli, năzbâtii, avem faze penibile.
TOţi am trecut sau trecem la un moment dat prin faza: fugă de acasă / încercare de sinucidere / nedreptatea celorlalţi faţă de propria persoană etc. Dar la un moment dat se termină totul şi ne dăm pre brazdă, în mod normal.
De asta nici nu trebuiesc încurajaţi copii imaturi, la o adică a fi copil înseamnă să fii imatur. De ce să fi matur şi responsabil de acum? De asta , cum zicea, nu trebuiesc încurajaţi şi prea protejaţi şi să se danseze după cum cântă ei, altfel nu or să îşi dea niciodată dată seama că există limită. Dar, la 12 ani, nici nu ar trebui să existe limite atâta vreme cât te comporţi normal, ca atare.
Dar eu deja nu mai ştiu ce înseamnă normal la vârsta aia. Machiaj, fiţe, chestii trestii, d'astea. Eu ,repet, mă jucam cu păpuşile la 12 ani şi Monopoly şi muream să stau până târziu cu vară mea şi frate meu să vb. aiurea şi să spunem bancuri, să fug, să plec de acasă toată ziua , să mă joc raţele şi vânătorii, de'a v-aţi ascunselea, castelul, şi toate ce mai erau. A fost frumos cu toate momentele penibile. Dar acum, deja s-a trecut la alt nivel. Mă depăşeşte, total.
Trimiteți un comentariu
Write here