the last day.

Asta este ultima mea zi în România căci mâine plec în Londra. Nu ştiu de ce nu mă bucur atât de mult. O să-mi fie extrem de dor de toţi amicii reali, dar şi de cei pe care-i cunosc doar virtual. În special, o să-mi fie dor de Jesus, Nya, Dy şi Bogdan. Poate că bucuria mea nu este atât de uriaşă precum mă aşteptam din cauză că, timp de zece zile, nu voi avea acces la internet. Nu o să pot comunica cu Jesus deloc sau, poate, doar prin mesaje. Deasemenea, încerc să-l conving de o săptămână şi ceva pe Jesus să mă însoţească căci poate o să fie mai suportabilă lipsa internetului. Ştiu că am acolo destui prieteni buni, dar seara mi-ar face plăcere să stau la taclale cu cineva precum el. Mâine nu ştiu la ce oră e avionul, dar nu e foarte devreme, deci nu trebuie să mă trezesc pe la patru dimineaţa sau ceva asemănător. Am făcut destul de rapid bagajele căci ştiam deja ce doresc să-mi iau cu mine. Acum, aştept să intre Nyuţă pe mess pentru a mai vorbi puţin şi pentru a-mi lua un 'la revedere' cum se cuvine.
Acum că mă gândesc, o să-mi fie puţin dor de oraşul ăsta plin de oameni nesimţiţi şi de străzi împuţite căci am stat în el mult timp. Desigur, o să-mi fie dor de zup, de toţi userii de acolo pe care i-am putut cunoaşte şi de toţi prietenii mei.
Mă duc să îmi pun o carte în bagaj. Pa. Ne mai citit pe aici curând, sper. O să revin cât de repede pot cu noi informaţii. Până atunci, vacanţă plăcută tuturor!

Nervozitate maximă.

Mda. Sunt nervos rău de tot. De ce ? Nu-mi merge messul. Nu că are vreo problemă netul sau chestii de genu', se deschide el, frumuşel, dar când dau click pe un nickname, nu-mi apare căsuţa aia nenorocită. Mda, mi-a trebuit mie, acum o săptămână să instalez Messenger10 care e de tot căcatul, dar nici ăla 9 nu mi se pare foarte strălucit [ având în vedere că am avut o eroare la el şi a trebuit să-l şterg ]. Acum stau pe invisible şi mă întreb când dracu' o să meargă că mă plictisesc să stau şi să stau [ deşi m-am trezit acum 21 de minute, adică la unu ].
Mâine e ultima mea zi în Bucureşti. Simt un fel de bucurie enormă şi de câteva zile sunt prins într-o stare de visare continuă. Mă gândesc cum va fi să vorbesc non stop în engleză [ lucru de care-mi era foarte dor ], să mă întâlnesc din nou cu prietenii mei dragi şi să bat fiecare străduţă din Londra cu piciorul/sk8ul.Deasemenea, abia aştept să mai văd o dată Big Ben. E unul dintre monumentele mele favorite din Londra, nu ştiu de ce, dar îmi place. Ador şi London Eye, roata, din care poţi vedea multe lucruri din oraş. De fapt, ce să mai, ador oraşul ăla nespus de mult. E aşa de curat şi niciodată nu auzi atâta zgomot pe străzi. Nici măcar nu claxonează foarte des.
Abia aştept să scap de mizeria asta de oraş.

Metal - Kill me [ Justin Bibăl - Baby remake ]

Îl urăsc din tot sufletul pe Justin Bibăl aşa că mi-a venit o idee. Am modificat puţin mai mult melodia Baby şi am denumit-o Kill me. Asta vreau eu să păţească Bibăl. Deci, versurile:

Metal - Kill me [ Justin Bibăl - Baby remake ]

Ooh, ooohhh,

Ooh,ooohhh,

Ooh, ooooohhhh. [ se futeee ]

You know you want to kill me,

I know you hate me.

Just take a knife

And I’ll be there

You want to kill me,

You want to see my blood,

And we will never, ever, ever meet in real life.

Are we a knife?

Girl, come and kill me.

We’re just enemies.

What are you saying?

So, come and kill me.

My life’s horrible for the first time.

-CHORUS-

And I was like kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

Kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

For you to kill me, I would’ve done whatever.

And I just can’t believe you didn’t kill me.

And I wanna die, but you don’t kill me

I’ll commit crime,

I’ll kill a man.

And I wanna die, so kill me

And just stifles me, ‘till you kill me

And I’ll escape from this world.

I’m going to Hell, Hell, Hell, Hell.

And I just can’t believe you don’t kill me now.

-CHORUS-

And I was like kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

Kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

When I was thirteen, I commit my first crime.

There was nobody to see me.

And no on came to kill me,

No one could come and kill me.

She had me waitin’ to die,

Oh, I was a criminal.

She wanted to kill me everyday,

Don’t let me live.

She made me wanna die,

I wanna die when I see her in the street.

And at school in the class,

But I really wanna see her killing me on a weekend.

She knows I wanna die,

‘Cause I told her to kill me,

And now I wish she will kill me

But I just keep on saying:

-CHORUS-

And I was like kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

Kill me, kill me, kill me, ohh

Like kill me, kill me, kill me yees

Like kill me, kill me, kill me ohh

I thought you’ll kill me, me.

I’m dead,

Yeah, yeah, yeah,

( Now I’m dead )

Yeah, yeah, yeah,

Yeah, yeah, yeah,

Yeah, yeah, yeah,

Yeah, yeah, yeah,

Yeah, yeah, yeah.

Now I’m dead, dead, dead.

I’m deeeead.

Dreams, baby :]]

Salut. Mă plictisesc din nou, ofc. Mă tot gândesc la mica mea vizită în Londra şi pot spune că o aştept cu mare nerăbdare. Abia aştept să scap de ţara asta stupidă şi să ajung pe nişte meleaguri pe care le ador mult de tot. Totuşi, de miercuri zece zile nu voi avea acces la internet [ sau aşa cred ] din cauza unei probleme la internet. Oricum, o să treacă repede fiindcă o să mă distrez enorm.

V-am spus vreodată că am nişte vise absolut ciudate? M, nu cred, dar sunt extrem de weird. Am să vă istorisesc cele mai ciudate vise avute care mi-au rămas în minte.

Acrobaţii

Eram căţărat în vârful unui stâlp înalt, de mai mult de douăzeci de metri, alături de nişte copii [ ce se presupune că-mi erau colegi ] şi un tip bătrân [ probabil proful de sport ] .Stâlpul pe care stăteam noi era pe malul unui râu cu debit puternic, iar celălalt se afla pe malul celălalt al râului. Erau stâlpii de susţinere al celor două trapeze. Fiecare trebuia să facă câte o acrobaţie pe trapez [ de fapt, o săritură ] ca să ajungă pe stâlpul celălalt. God, nu mulţi au reuşit, distanţa fiind prea mare. Cei ce nu reuşeau cădeau în râu şi erau purtaţi de curent până la o cascadă unde . . . mureau. A venit şi rândul meu, eu cel ce urăşte acrobaţiile la trapez. M-am agăţat de trapez şi mi-am luat avânt, sărind. God, după ce m-am legănat cu trapezul ăla puţin, am sărit. Şi, spre surprinderea mea, mi-a ieşit o acrobaţie asemănătoare cu cea a lui Leon [ Kaleido star ]. Şi am ajuns la celălalt stâlp întreg.
Teh end.

Căsătorie oribilă.

Mda . . . Mă îndrăgostisem de un tip... Deci, eram gay. M-am căsătorit cu acea persoană imediat şi eram tare fericit, cred. La nuntă purtam nişte haine roz, de gay >.< . Şi, ghici cu cine mă căsătoream ? Cu un tip ce seamănă cu o fată care se numea. . . Bou de la An cafe.
Scurt, dar oribil >.< .

Moartea albă.

Atunci când eşti la munte, iarna, şi vezi numai alb în jur şi îi auzi vocea mamei tale, înseamnă că vine moartea albă să te ia. Ei bine, eram într-un telescaun cu snoboardul şi aveam de urcat mai mult de cinci minute . . un sfert de oră, cred. Şi era aşa de frig, de tremuram cu geaca groasă pe mine. Albul mă învăluia şi numai asta vedeam în jurul meu. Brusc, am început să aud vocea lui maicămea când îmi zicea despre această staţiune. Apoi, o stafie albă, parcă făcută din zăpadă, mi-a apărut în faţă şi . . când am ajuns unde trebuia să cobor, eram mort.

Previziuni.

Este, de fapt, un fel de gând pe care-l am de când eram mic. Tot timpul visam cum mă aflam pe balcon, la etajul şase, şi m-am pus pe partea cealaltă a balustradei. Brusc, am văzut numai albul balustradei şi apoi cred că am sărit căci nu am mai văzut nimic altceva, decât negru.

Mda, asta a fost tot. Acum fug să-mi caut ipodul. Să-mi ţi pumni ca să-l găsesc.
P.S: Sper să vină o furtună cu tunete şi fulgere că e cam înnorat în Bucureşti.

bumpy day

Am o presimţire că întrebarea ce stagnează în mintea vostră de la citirea titlului este : Ce e ziua Bumpy? Well, în fiecare an eu şi cu prietenii mei ne dăruim câte ceva făcut de noi [ picturi, desene etc. ] Numele a fost inventat de celebrul Jesus, dar nu ştiu de unde vine.
Azi ne-am întâlnit toţi într-un părculeţ micuţ pentru a ne dărui frumoasele lucruri. Anul ăsta, ei bine, eu am făcut brăţări împletite cu şase sau opt sfori. Mi-a luat ceva, dar a meritat căci brăţările astea sunt foarte mişto şi sunt apreciate de oameni. Mi-am păstrat şi eu una [ mov cu turcoaz şi verde ] . Aşa . . Le-am dat tuturor prietenilor mei, dar mai trebuie să le dau câtorva. De la Jesus am primit un lanţ de piele pe care erau agăţate diferite medalioane foarte tru. Mi-a plăcut şi chestia de la Yo, un tip, care mi-a dat o bentiţă de care erau prinse sau cusute două urechi de pisică negre <3 . Cred că şi-a amintit cât de mult îmi plac urechiuşele alea. Mai au şi culoarea părului meu.
De ce ne dăm diferite cadouri făcute de noi o dată pe an?
Pentru a dovedi că suntem încă prieteni la cataramă şi că ţinem mult unul la celălalt.

o zi nasoală cu Chumi. [ 6 days ]

Mda. Acum te întrebi cine e Chumi . Şi, poate, de ce i-am scris numele cu roz? Simplu, foarte simplu.
Chumi e o prietenă din copilărie şi acum are unşpe ani şi câteva luni. E o puştoaică de aproape doişpe ani. Porecla asta nu ştiu de unde o are, dar nu mă prea pasionează. Adoră rozul şi, desigur, Hannah Montana şi Jonas Brothers. Se putea să nu-i placă Justin Bibăl? Nu, îl adoră. E ea prietenoasă, dar azi m-a înnebunit. Părinţii ei eu montat-o la mine acasă pe la prânz nu ştiu de ce. Am lăsat-o în grădină cât eu stăteam la etaj, dar mi-a depistat camera şi m-a sâcâit la cap. Mă tot întreba : Cine e Jesus ? Cine e Nyuţă? God, mă scotea din sărite. Am amplasat-o la laptopul din birou, sperând să o să mă lase în pace. Nu. A venit să-mi zică că-i e foame. Of, şi eu nu ştiu să fac decât cereale cu lapte şi sandwichuri. Pfu, bine că era în frigider o pizza gata preparată şi trebuia doar încălzit-o. A mâncat toată pizza aia uriaşă şi apoi a stat cuminte pe canapea, la televizor vreo oră - două. Apoi, a început să mă bată la cap că vrea nu ştiu ce revistă Cool Girl nu ştiu cum. Am amânat-o nu ştiu cât că s-a jucat nfs pe play station, dar la patru şi ceva a explodat. A vrut aşa de mult revista aia de m-a târât afară din casă. Nici n-a mai vrut să stea cu mâţa în curte sau să admire nu ştiu ce floare îi plăcea. Aşa, i-am cumpărat revista aia şi apoi a mai văzut câteva magazine de haine. Nu m-a lăsat până când nu i-am cumpărat un tricou mov [ adoră movul ]. Am intrat într-un magazin unde am cumpărat o sticlă de Sprite pentru ea şi cinci cutii de RedBull pentru mine. Chumi a mai vrut şi două Snikers, Lays de sare, un corn SevenDays, Pim's şi Hubbabuba. Pacostea aia mică mi-a cheltuit toţi banii de buzunar în juma de oră. Când ne-am întors, a rămas în sufragerie, mâncânduşi mândră dulciurile, iar eu m-am refugiat în camera mea unde am stat şi-am stat fără să mă deranjeze nimeni. Ea şi-a citit revista şi s-a jucat, din nou, nfs, joc ce i-a plăcut destul de mult. N-am putut să fiu atât de norocos încât ea să nu se urce pe sk8ul meu. A căzut o singură dată în fund şi a zis că aia e o placă malefică şi că ar trebui să o arunc [ ce-mi doream să îi dau una în cur ! ] . Acum vreun sfert de oră au recuperat-o părinţii ei şi sper [ din tot sufletul ] să nu o mai aducă niciodată la mine căci a fost oribil.

Hate 'em all

Poate te-ntrebi de ce am pus titlul ăla. Hai să mă chinui să-ţi răspund ca să nu mori fără să ştii.
Îmi urăsc din tot sufletul părinţii. De ce? Din simplul motiv că serviciul lor e mai important decât mine [sau cel puţin aşa cred ei]. Niciodată nu au fost acolo pentru mine şi pot spune că Jesus a fost acolo unde trebuiau să fie ei. Dar cum pot să fie ei, sărăcuţii, alături de mine când seriviciul lor e mult prea important. Sunt mii de situaţii în care i-a durut în cur de mine şi mai mult le-a păsat prietenilor. Un exemplu veritabil ar fii cel când am intrat în comă că a dat o maşină de îngheţată pe mine. Am fost în comă la un grad grav timp de cinci zile şi niciodată nu au venit la mine. Singura dată când au intrat în spitalul ăla nenorocit a fost ca să plătească spitalizarea şi atunci n-au venit să mă vadă. Au plecat imediat la serviciu. După ce m-am trezit, Jesus era acolo şi m-am simţit oribil că un prieten poate fi mai bun decât părinţii. Ironia sorţii. M-au sunat să-mi spună să mă duc acasă şi că o să ne vedem diseară [ era duminică şi în weekend sunt singurele două zile când îi văd ] . Seara, n-au fost deloc fericiţi să mă vadă [ s-a văzut o uşoară urmă de fericire pe faţa lor ] şi tata mi-a dat noua pereche de skateri pe care mi-a luat-o atunci.
Ăsta a fost un caz din multe altele.
Mă enervează că ei zic să se las un bileţel pe oglinda din hol cu ce vreau şi îmi vor cumpăra. Asta şi fac, dar ce mai contează diferitele lucruri cumpărate când ei nu sunt cu mine?
Din aste motive îi urăsc mult de tot. Din aceste motive cred că Jesus sau alţi prieteni îmi sunt mai apropiaţi ca ei. Măcar pe Jesus mă pot baza în orice situaţie.