Pagini

Un monstru ce-ţi devorează sufletul.

joi, 10 iunie 2010

Life is a fucking thing

Zilele astea au fost de tot căcatu. De luni sau marţi sunt răcit şi să mor eu dacă îmi mai trece. Ies în skateparkuri and so on, dar maicămea mă pisează la cap pe tema asta şi de două zile mă tot cert cu ea seara după ce vin din parc. Cică de ce vin eu la nouă jumate seara acasă. De parcă ar fii treaba ei. M-a lăsat deci no comment. Transpiraţia din zilele astea de pe sk8 cred că m-a făcut să răcesc mai rău, lucru foarte cul. Maicămea, ca să se dea şi ea puţin autoritară, cu ajutorul lui taicămiu, mi-au interzis ca sâmbătă şi duminică să mă mai duc în vreun parc. Cică mi-a ajuns. Frumos frate.
Azi, în parc fuse penal. Eram noi, skaterii, strânşi pe jos şi discutam nu ştiu ce căcăţel. Şi, buf!,vine Mara, o skateriţă, să ne facă cunoştinţă cu două tipe şi doi tipi [ toţi skateri ]. Erau foarte okey ăştia noi, dar nici o schemă nu făceau. Erau bâtă, dar una avea o placă de vreo şapte milioane. După ce venisem de la o tură, m-am trântit pe asfalt, cu capul sprijinit de sk8. Mda, purtam un tricou alb şi era deja gri, dar nu mă interesa prea tare. De fiecare dată când veneam din parc aveam tricoul murdar.
-Mă, vezi că ai tricoul pătat de transpiraţie, murdar şi arată ca dracu', s-a trezit unu dintre ăia noi.
Mda, dacă nu eram frânt de la 6 ore de dat pe sk8, poate aş fi reacţionat, dar am avut noroc cu Rob:
-Mă, tipule, nu te lua de hainele lui. Poate că nu ştii, dar noi, skaterii, suntem mai împuţiţi ca să zic aşa. Chiar crezi că după o zi de dat pe skate o să mai ai tricoul alb aceeaşi culoare? Fi serios. Asta e o mare jicnire pentru toţi skaterii. Pe tricourile noastre e transpiraţia ce constă în munca noastră. Dacă o să mai zici asta vreunui skater, să ştii că o să te ia la bătaie.
A avut mare dreptate.
Apoi, m-am holbat la skaterii noilor veniţi. Cum dracu' poţi să porţi skateri noi pe un griptape abia pus? Se fac ca dracu săracele încălţări. Adică, pentru skate eu port aceeaşi skateri de un an. Din negru au devenit albi şi în talpă s-ar putea să fac şi o gaură [ mai nou ] , dar o să-i port până când o să îi distrug.
Între două strănuturi şi nişte încercări de trickuri [ nici nu ştiam ce făceam ] , mi-a ieşit impossible. Mamă, am fost super happy. Erau toţi acolo când mi-a ieşit şi a fost bestial. Ai înţeles mă? BESTIAL. Şi am făcut la nimereală trickul ştiind că n-o să-mi iasă.
Se pare că răceala mi-a purtat mai mare noroc la trickuri.

Aşa, încă ceva. Eu n-am fost niciodată la ora de Civică anul ăsta. Doar o singură dată în primul semestru. Tot am numai zece, dar nu ştiu ce unde. Aşa. Miercuri, m-am cărat şi eu la şcoală şi am stat [spre surprinderea mea] şi la ora de civică. De fapt, vroiam doar să le spun colegilor la revedere şi că ne vedem cu trisţele la toamnă. Intră profa în clasă, se holbează la mine ca la felul paişpe şi apoi, foarte senină, zice:
-Copii, aveţi un nou coleg.
Toată clasa a râs, inclusiv eu.
-Nu, doamna. Sunt Alex. Mă ştiţi. Am venit în semestrul întâi la ora dvs.
Ce cul e să te uite o profă. Am râs de m-am spart.

În concluzie, săptămâna asta nu a fost extraordinară, dar sâmbătă şi duminică va fi un chin. Două zile fără nici un parc sau skate. Cred că o să fut timpu pe la calculator sau în mall. Coaie, cum poţi să stai atâta timp fără dragostea vieţii tale [ sk8 ] ?
Coaie, o să fie oribil.

Coaie = Noul tic verbal al meu, dar pe care îl foloseam de o viaţă.

0 interesați:

Trimiteți un comentariu

Write here

Postări interesante.

 
Copyright 2009 Wind of change.. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase