Pagini

Un monstru ce-ţi devorează sufletul.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Romanul adolescentului miop

Am dat peste cartea lui Mircea Eliade accidental, căutând ceva în cutiile tatei şi, ei bine, el m-a convins să o citesc. Şi fiindcă voiam să îmi ajut un prieten la rezumatul cărţii. El îmi spusese că profa lor de română le spusese să citească cartea în două zile şi să îi facă un rezumat. Şi cum eu am rubeolă, am zis să îl ajut.
Ştiam că Mircea Eliade este un scriitor foarte bun, plăcut şi credeam că şi Romanul adolescentului miop o să fie plăcut. Desigur, nu s-a întâmplat aşa ceva. Sincer să fiu, nu mi-a plăcut aproape deloc cartea.
Primul volum mi s-a părut mult prea plictisitor, gândurile şi frustrările personajului principal nereuşind să îmi atingă sufletul. De asemenea, mi s-a părut stupid cum el zicea că nimeni nu o să îi citească cartea - Romanul adolescentului miop - , dar continua să plănuiască tot felul de lucruri. În fine, conflictele sale interioare nu m-au pasionat şi, el fiind un licean, credeam că o să semene viaţa sa cu a unuia dintre noi. Poate cu a mea. Însă nu.
Singurul capitol care mi-a plăcut cât de cât a fost Corigenţa, când el rămâne corijent la matematică şi spune că nu îi pasă dacă s-a întâmplat aşa ceva. Şi planurile sale de învăţat, pe care nu le respectă absolut deloc. Ăsta a fost singurul lucru pe care l-am întâlnit în viaţa mea, în rest nimic.
Şi faptul că se ducea la curve să şi-o tragă. Really? Trebuia să fie 20 de pagini pe tema asta? Şi că el se simţea murdar după ce şi-a tras-o cu aia. Dar de ce s-a mai dus şi a doua oară? Mda. La luminile roşii, bordelurile.

Cartea a doua, Gaudeamus, parcă a fost puţintel mai plăcută decât prima. Poate şi pentru că a fost mai mult dialog :-". Şi pentru că mi-a plăcut foarte mult de Nişka, a fost personajul care a însufleţit întreaga acţiune. Bine, şi Bibi şi Andrei şi Nonora au fost în regulă. Însă Nişka a fost favorita mea. Nu mi-a plăcut însă concepţia pe care o avea personajul principal asupra transformării prin care trecea Nişka: cică o modela după propriul plac. Mi s-a părut o idee nebunească.
Şi finalul. Ea îi spune - mă rog, insinuează - că ţine la el, că îl vrea alături de ea şi el rămâne ca tâmpitul în casă, încuiat timp de doi ani, deşi Nişka îi era 'dragă'. Îi trimite până şi jurnalul său, însă nimic. Yeah, I was kind of pokerface. Şi el credea că iubirea e un sentiment mediocru. :| Okay, la el totul era mediocru. Nu mi-a plăcut defel finalul. Nişka se căsătoreşte şi el pleacă din oraş, lăsând în urmă toate amintirile, începând o nouă viaţă departe de fostul el. Dislike. Cam tâmpit...

Per total, am fost cam dezamăgit de întreaga operă şi nu mă aşteptam să îmi displacă atât de mult.
Sper că nu am jignit pe nimeni cu acest comentariu asupra acestul roman, însă aceasta e părerea mea sinceră asupra lui.

Vreau să citesc curând De veghe în lanul de secară, care sper să îmi placă mai mult.

Şi am rubeolă, am menţionat nu? :)). Fără şcoală, but I look like shit. Cu buliniţele astea mici pe mâini, picioare.. En fin, corp. Dots, dots.

Au revoir.

2 interesați:

FreeToLove spunea...

In primul rand: Buna, Metal! [sper ca nut e superi daca iti sun asa, stiu ca asa ti se zice mai peste tot, deci, m-am gandit ca nu te va deranja..] sper din suflet ca nu. Um.. fiind o destul-de-mare-adepta-a-blogguitului, am trecut si eu pe aici, zarind postul tau, pe care sincer iti spun, il apreciez. Avand si eu unul pe aceeasi tema, si dorind sa dezbat parerea mea despre acest roman si cu altcineva, m-am gandit sa iti las un scurt comentariu, desigur, care sper sa nu te deranjeze. Ok.. pai, sa incep cu autorul: Mircea Eliade. Sa stii ca imi pare sincer rau ca ti-ai facut o parere nu prea placuta de el ca si autor. Ei bine, in cartea citita de tine nu si-a dat prea mult silinta, cred eu, insa, iti recomand ca intr-o buna zi sa citesti “Maytrei”. Este un roman erotic/de dragoste mult mai profound si mult mai interesant. Tot ce pot sa iti spun despre acel roman este ca se invarte in jurul unei altfel de iubiri, o iubire “sacra” intalnita intr-o cutura diferita de a noastra – restul te las sa descoperi singur. Sper ca intr-o zi sa te gandesti si sa-mi asculti recomandarea. Acum, revenind la romanul de fata, un singur lucru pot sa spun si eu: ca sunt, in mare parte de accord cu tine. Romanul adolescentului miop nu este cea mai reusita initiative a autorlului, insa, se afla printer cele mai bune romane bibliografice scrise de autorii nostrii, romani. Sincera sa fiu, cand am citit prima parte ma chinuiam grozav sa duc la bun sfarsit fiecare capitol. Mi se parea plictisitor si saream pasaje descriptive, care mi se pareau de-a dreptul stupide. Cu toate astea, cel de-al doilea volum “Gudeamus” mi-a palcut foarte mult. Mi-a placut, la fel ca si tie, foarte mult de Nisca si de cei doi, dar am ajuns sa-l urasc pe Eliade. Era atat de egoist.. sau .. nici macar nu stiu cum sa-l numesc, incat nu vroia sa recunoasca ca o iubeste cu adevarat pe Nisca. Nu cred ca ii era pur si simplu draga, si mi sa parut o prostie faptul ca el o considera ca pe o “creeatie”. Apoi, am l-am urat si mai tare pentru ceea ce ii facuse Nonorei. Doar pentru ca nu o putuse modela precum facuse cu Nisca, nu insemna ca trebuia sa o faca a lui intr-un mod “fortat”. Am fost atat de enervata de aceste doua chestii, de-a lungul acestui volum, incat nu mi-a venit sa cred cum de l-am terminat atat de repede. Finalul mi-a dat o senzatie de melancolie – imaginea mansardei care urma sa fie distrusa, of, a fost trist. Nu mi-a placut ca a lasat totul asa in vant, cu viitorul liber, incat sa ne imaginam noi o continuare.. Cu toate astea, am ramas profound uimita de tristetea autorului. In sinea lui probabilm doborat de trista sa realitate si-a dat seama ca Nisca ar fi putut sa schimbe ceva in el.. si imi pare rau ca nu au ramas impreuna – se potriveau, cred eu. Ca sa generalizez, nu stiu ce sa-ti zic.. mi-a placut pe de o parte, iar pe de alta parte nu mi-a palcut. Dupa cum spuneam, este bine sa incerci si alte creeatii ale lui Eliade. Nu as vrea sa ramai cu o impresie de “dezamagire” in legatura cu el ca si autor, cat si legat de roman. Acum incei, repetand ce spuneam si mai sus: imi pare rau sis per san u te deranjeze micul meu comentariu. Mi-aar placea sa mai stam sis a dezbatem subiecte de literature/ chestii legat de carti.

Cu drag,
FreeToLove.

Metal. spunea...

Nu mă deranjează comentariul tău. Nici nu ar avea de ce, e părerea ta şi sunt de acord cu tine.
La fel, nici mie nu mi-a plăcut primul volum, din aceleaşi motive, iar al doilea a fost mai plăcut. Desigur, ce i-a făcut Nonorei a fost... de prost gust, aş putea spune.
Ce-i drept, Eliade chiar a fost zgârcit, dacă aş putea folosi termenul ăsta. Chiar yicea în carte, la un moment dat, că lui îi plăcea să câştige tot timpul, să fie cel mai bun.
Am auzit lucruri frumoase despre Maytrei şi, poate am să o citesc în viitorul apropiat. IDK when :]].
Au revoir.

Trimiteți un comentariu

Write here

Postări interesante.

 
Copyright 2009 Wind of change.. Powered by Blogger
Blogger Templates created by Deluxe Templates
Wordpress by Wpthemescreator
Blogger Showcase