Nichita Stănescu.

Îmi place mult acest poet. Bine, astăzi am apucat să-i citesc mai multe poezii. Cum am reușit ? Azi am vorbit cu Jesus la telefon și mi-a spus că în România, la limba română au făcut o poezie de-a lui Nichita Stănescu și mi-a spus un vers dintr-o poezie de-a lui : N-ai să vii și n-ai să morți. De când am auzit-o prima dată mi-a plăcut la nebunie și m-am oprit în mijlocul străzii ( căci mergeam spre casă ) și mi-am notat-o pe caiet. Se uitau oamenii la mine de parcă cine știe ce chestie aș fi făcut, nu că aș fi scris ceva pe un caiet. Also, mi-au mai plăcut niște versuri date tot de Jesus că m-am dus în parc și m-am așezat pe o bancă, scriind toate citatele geniale pe care le avea în caiet. În special, mi-au plăcut :
Numărătoarea începe cu doi
Unu nu este numărabil.

Tristețea mea aude nenăscuții câini
Pe nenăscuții oameni cum îi latră.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând,
Între ape, numai ea era pământ.

Haiku este o operă genială a sa. Desigur, este un haiku și presupun că știți ce înseamnă. Mie mi-a plăcut destul de mult și țin să o pun și aici :

Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii.

Scrie extrem de mișto. I really like it. De fapt, îmi place fiindcă-i diferit de restul poeților români. Folosește limba
română într-un fel atât de ciudat încât nu înțelegi nimic și a creat cuvinte ce nu existau de fapt. Mi-au plăcut mult poeziile: Tinerii ( mai ales finalul ), Cavaler al florii de cireș, Despre starea de zbatere, Balada motanului, Alfa, Cu bulgări de zăpadă-n mâini, Morțile iubite etc.
Cum am mai spus, scrie chiar frumos și e un poet român ( cred că unul dintre singurii ) care-mi place. De fapt, pe lângă Eminescu ( de la care mi-a plăcut o singură poezie : Somnoroase păsărele ) și încă una de nu mai știu cine: Balada unui greier mic ( parcă așa se numea ) .

Cherie zicea că ori sunt îndrăgostit, ori bolnav că citesc poezii. Ei bine, îndrăgostit nu sunt, dar bolnav da! Nu am nu știu ce chestie, dar de vreo trei ore și ceva mă tot doare burta. Oricum, o schimbare nu strică, nu ? : D